2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

visternic sm vz vistiernic

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.

vistiernic sm [At: (a. 1400) DERS / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ~tear~, ~tiar~, (îvr) vester~, ~tearnec, ~teiarnec, ~tiarnec, ~tir~ / Pl: ~ici / E: vsl вистиіарьникъ] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova; șîs mare ~ sau marele ~, înv, ~ mare, ~ul cel mare, vel-~) Vistier1 (1). 2 (Înv; Mol; Mun; șîs ~ al doilea ori, înv, vtori-~ sau ~ al treilea ori, înv, treti-~) Subordonat al unui vistiernic (1). 3 (Mol; îas) Locțiitor al unui vistiernic (1). 4 (În perioada Regulamentului Organic) Ministru de finanțe. 5 (Îvr; îf vistearnic) Vistier1 (5). 6 (Îvr; îf vistiarnic, vistearnic) Persoană care avea în grijă arhiva și biblioteca unei mănăstiri și care administra veniturile realizate din tipărirea manuscriselor. 7 (Îvr; fig; îf vistearnic) Administrator (1). 8 (Îvr; fig) Depozitar (1). 9 (Pex) Vistier1 (6). 10 (Îvr; îf vistiarnic) Demnitar.

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Învechit; și în forma visternic; uneori precedat de «mare») Vistier1. ♦ Fig. (Și la f.) Depozitar. Maica Rahila era vistiernica dragostei și a păcii sfîntului locaș. GALACTION, O. I 316. Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. EMINESCU, O. I 204. – Pronunțat: -ti-er-. - Formă gramaticală: (rar) vistiérnică s. f. – Variantă: vistérnic s. m.

VISTIERNIC s. m. (Mold., ȚR) Vistier (uneori cu determinări de tipul mare, vel). A: Anumea Jlie Cantacuzino biv vel visternic și Ilie Catargiul, tij, fusese visternic mare. NCL II, 288. Numai Toma vornicul și cu frate-său, vistiernicul lordachi, . . . s-au agiunsu cu nepotu-său. NECULCE; cf. URECHE; M. COSTIN; NCL II, 289, 290, 292, 293; PSEUDO-COSTIN, 6r, 19r. B: Au trimis pă . . . Iordache Ruset vistiarnecul sol la Măriia sa Vodă. R. GRECEANU. Variante: visternic (URECHE; M. COSTIN; NCL II, 288, 289, 290, 292, 293; PSEUDO-COSTIN, 6r, 19r; NECULCE), vistiarnec (R. GRECEANU). Etimologie: vistier + suf. -nic. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, visternicie, vistier. Cf. v i s t i e r.

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistiérnic (-ti-er-) s. m., pl. vistiérnici

vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiérnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)

VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ administra vistieria țării.)

Intrare: visternic
visternic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vistiernic
  • silabație: vis-ti-er-nic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistiernic
  • vistiernicul
  • vistiernicu‑
plural
  • vistiernici
  • vistiernicii
genitiv-dativ singular
  • vistiernic
  • vistiernicului
plural
  • vistiernici
  • vistiernicilor
vocativ singular
  • vistiernicule
  • vistiernice
plural
  • vistiernicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visternic
  • visternicul
  • visternicu‑
plural
  • visternici
  • visternicii
genitiv-dativ singular
  • visternic
  • visternicului
plural
  • visternici
  • visternicilor
vocativ singular
  • visternicule
  • visternice
plural
  • visternicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistiernic visternic

etimologie:

  • Vistier + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98