VIRULENT, -Ă, virulenți, -te, adj. (Despre virusuri, bacterii) Care prezintă o mare capacitate patogenă; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus.

virulent, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~nți, ~e / E: fr virulent, lat virulentus] 1 a (Med; d. microbi, virusuri) Care are o toxicitate mare. 2 a (Med; d. microbi, virusuri) Care poate produce boli Si: patogen. 3 a (Med; d. boli) Care este cauzat de un microb, de un virus. 4 a (Fig) Distrugător (1). 5 a (D. oameni) Care se exprimă fără nici o reținere, în mod dur, brutal. 6-7 (D. diverse modalități de comunicare) Violent (6-7). 8-9 (D. satire, pamflete) Violent (10-11).

virulență sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: lat virulentia, fr virulence] 1 (Med) Patogenitate. 2 (Med) Capacitate a agenților patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia. 3 (Med) Grad de intensitate infecțioasă a unei boli. 4 Lipsă de reținere și agresivitate a stilului, a expresiei. 5 Caracter radical al mesajului critic exprimat într-o satiră, într-un pamflet. 6 (Fig) Intensitate extremă.

virulent, -ă adj. 1 (med.; despre virusuri, microbi) Care are o mare toxicitate; care poate să producă boli. ♦ (despre boli) Care este provocat de un virus. 2 (despre oameni) Care se exprimă fără nici o reținere, în mod agresiv, brutal, dur. Censorul virulent al moravurilor noastre politice (E. LOV.). ♦ (despre diverse modalități de comunicare, atitudini etc.) Care este lipsit de moderație (în planul expresiei). • pl. -ți, -te. /<fr. virulent, lat. virŭlentus, -a, -um „veninos”.

virulență s.f. 1 (med.) Însușirea de a fi virulent. ♦ Însușire a unor microbi patogeni de a pătrunde și de a se înmulți în țesuturile vii ale unui organism, rezistînd la reacțiile de apărare ale acestuia. 2 (Caracterul a) ceea ce este virulent; brutalitate, duritate. Virulența atacurilor din presă. • pl. -e. /<fr. virulence, lat. virulentĭa, -ae „infecție”.

VIRULENT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare toxicitate; care este în stare să producă boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus.

VIRULENT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare putere otrăvitoare (v. toxic); (despre boli) care e cauzat de un virus. Nervii animalelor moarte de turbare sînt, la ieșirea lor din măduva spinării, tot așa de virulenți ca și aceasta. BABEȘ, O. A. I 205.

VIRULENȚĂ, s. f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. Bacilul holerei va pierde mult din virulența sa pe un teritoriu cu o igienă rațională. BABEȘ, O. A. I 512. Anarhia a început a se limpezi... întocmai ca o boală ce și-a săvîrșit evoluțiunea, și-a domolit virulența. MACEDONSKI, O. IV 127.

VIRULENT, -Ă adj. Care are putere toxică; care este în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. ♦ (Fig.) Distrugător, violent. [< fr. virulent, cf. lat. virulentus].

VIRULENȚĂ s.f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].

VIRULENT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus)

VIRULENȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)

VIRULENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre substanțe, microbi etc.) Care are toxicitate mare; cu puternice proprietăți toxice. 2) (despre maladii) Care este cauzat de un virus; de proveniență virotică. 3) fig. Care este plin de asprime; în stare să distrugă; foarte aprig; distrugător; zdrobitor. Critică ~tă. /<fr. virulent

VIRULENȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence

virulent a. 1. Med. care e cauzat de un virus; 2. fig. foarte violent, plin de fiere: discurs virulent.

virulență f. caracterul celor virulente.

*virulént, -ă adj. (lat. virulentus, d. virus, suc, virus, venin). Plin de virus, de forță morbidă infecțioasă: boală virulentă. Fig. Veninos, acerb: critică virulentă.

*virulénță f., pl. e (lat. virulentia). Caracteru de a fi virulent.

virulent adj. m., pl. virulenți; f. virulentă, pl. virulente

virulență s. f., g.-d. art. virulenței; pl. virulențe

virulent adj. m., pl. virulenți; f. virulentă, pl. virulente

virulență s. f., g.-d. art. virulenței; pl. virulențe

virulent adj. m., pl. virulenți; f. sg. virulentă, pl. virulente

virulență s. f., g.-d. art. virulenței; pl. virulențe

VIRULENT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)

VIRULENȚĂ s. vehemență.

VIRULENT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)

VIRULENȚĂ s. vehemență, violență. (Un discurs de o mare ~.)