virulență s.f. 1 (med.) Însușirea de a fi virulent. ♦ Însușire a unor microbi patogeni de a pătrunde și de a se înmulți în țesuturile vii ale unui organism, rezistînd la reacțiile de apărare ale acestuia. 2 (Caracterul a) ceea ce este virulent; brutalitate, duritate. Virulența atacurilor din presă. • pl. -e. /<fr. virulence, lat. virulentĭa, -ae „infecție”.