20 de definiții pentru virtuoz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRTUÓZ, virtuozi, s. m. Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical sau, p. gener., tehnica unei arte. [Pr.: -tu-oz] – Din it. virtuoso, fr. virtuose.

virtuoz, ~ă [At: AR (a. 1837), 351/26 / P: ~tu-oz / V: ~os smf, (îvr) ~tos sm / Pl: ~i, ~e / E: it virtuoso, fr virtuose] 1 sm (rar sf) Muzician foarte talentat, având o tehnică interpretativă desăvârșită. 2 a (Muz; d. interpretarea unor partituri) Care demonstrează virtuozitate (1) Si: (rar) virtuozic. 3 sm (rar sf) Artist (scriitor, actor, pictor etc.) care stăpânește perfect tehnica artei sale.

virtuoz, -ă s.m., s.f., adj. (muz.) 1 s.m., s.f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical sau, ext., tehnica unei arte. Jocul unui actor sau cîntul unui virtuoz (VIANU). 2 adj. (despre piese muzicale, despre moduri de interpretare a acestora etc.) Care demonstrează, care exprimă virtuozitate. • sil. -tu-oz. pl. -i, -e. și virtuos, -oasă s.m., s.f. /<it. virtuoso, fr. virtuose.

VIRTUÓZ, virtuozi, s. m. Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical sau, p. gener., tehnica unei arte. [Pr.: -tu-oz] – Din it. virtuoso, fr. virtuose.

VIRTUÓZ, -OÁZĂ s. m. și f. v. virtuos2.

VIRTUÓZ s.m. Muzician, cântăreț care stăpânește perfect tehnica unui instrument muzical, dând dovadă de o aptitudine deosebită și de talent. ♦ (P. ext.) Cel care are talente deosebite într-o artă oarecare. [Pron. -tu-oz. / < fr., it. virtuose, cf. it. virtuoso – abil].

VIRTUÓZ I. s. m. interpret care stăpânește la perfecțiune tehnica execuției muzicale sau (p. ext.) a unei arte. II. adj. foarte abil în meseria sa. (< it. virtuoso, fr. virtuose)

virtuóz, -ă adj. Cu calități de virtuoz ◊ „Tălmăcirea lui Mozart a fost savuroasă, adăugând fidelității față de litera textului o anume exuberanță virtuoză. Cont. 29 III 74 p. 4 (din it. virtuoso; cf. fr. virtuose)

VIRTUÓZ ~i m. Persoană care demonstrează o tehnică superioară în mânuirea unui instrument muzical. [Sil. -tu-oz] /<it. virtuoso, fr. virtuose

virtuos2, ~oa smf vz virtuoz

virtuos1, ~oa a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

virtuos1, -oa adj. (despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent principiile și normele etice; care este înzestrat cu multe virtuți. ◊ (subst.) Virtuosul este omul care cunoaște și se comportă în consecință (VIANU). ♦ (despre manifestări, fapte etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau denotă virtute; care caracterizează pe omul virtuos. • sil. -tu-os. pl. -oși, -oase. /<lat. virtuosus, -a, -um, fr. vertueux, it. virtuoso.

virtuos2, -oa adj. v. virtuoz.

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virtuóz (muzician) (-tu-oz) s. m., pl. virtuózi

virtuóz (artist) s. m. (sil. -tu-oz), pl. virtuózi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

virtuoz (< it. virtuoso), interpret care a dobândit perfecțiunea tehnică vocală sau instrumentală. În sec. 18 și 19, termenul s-a referit îndeosebi la marii cântăreți (castrați*). În sec. 19, renumiți violoniști și pianiști au perfecționat considerabil tehnica instr., fapt care a stimulat crearea compozițiilor de bravură, încărcate de efecte, uneori pur decorative (exterioare) și sărace în substanță muzicală (artistică). Astfel se explică cele două accepțiuni contrarii ale termenului, cea pozitivă, răspândită în Franța, care desemnează un artist desăvârșit, și cea peiorativă, din Anglia, care desemnează un executant dotat cu o tehnică impecabilă dar lipsit de sensibilitate artistică. Printre marii v. ai sec. 19, ale căror compoziții au rămas adevărate modele de îmbinare între bravură și muzicalitate, se numără Paganini, Listz, Chopin.

Intrare: virtuoz
  • silabație: vir-tu-oz info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtuoz
  • virtuozul
  • virtuozu‑
plural
  • virtuozi
  • virtuozii
genitiv-dativ singular
  • virtuoz
  • virtuozului
plural
  • virtuozi
  • virtuozilor
vocativ singular
  • virtuozule
plural
  • virtuozilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

virtuoz, -oază virtuoază

  • 1. Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin generalizare Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unei arte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (și) adjectival Foarte abil în meseria sa.
    surse: MDN '00 sinonime: abil (adj.)

etimologie: