virtuoz, ~ă [At: AR (a. 1837), 351/26 / P: ~tu-oz / V: ~os smf, (îvr) ~tos sm / Pl: ~i, ~e / E: it virtuoso, fr virtuose] 1 sm (rar sf) Muzician foarte talentat, având o tehnică interpretativă desăvârșită. 2 a (Muz; d. interpretarea unor partituri) Care demonstrează virtuozitate (1) Si: (rar) virtuozic. 3 sm (rar sf) Artist (scriitor, actor, pictor etc.) care stăpânește perfect tehnica artei sale.

virtuoz, -ă s.m., s.f., adj. (muz.) 1 s.m., s.f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical sau, ext., tehnica unei arte. Jocul unui actor sau cîntul unui virtuoz (VIANU). 2 adj. (despre piese muzicale, despre moduri de interpretare a acestora etc.) Care demonstrează, care exprimă virtuozitate. • sil. -tu-oz. pl. -i, -e. și virtuos, -oasă s.m., s.f. /<it. virtuoso, fr. virtuose.

VIRTUOZ I. s. m. interpret care stăpânește la perfecțiune tehnica execuției muzicale sau (p. ext.) a unei arte. II. adj. foarte abil în meseria sa. (< it. virtuoso, fr. virtuose)

virtuoz, -ă adj. Cu calități de virtuoz ◊ „Tălmăcirea lui Mozart a fost savuroasă, adăugând fidelității față de litera textului o anume exuberanță virtuoză.” Cont. 29 III 74 p. 4 (din it. virtuoso; cf. fr. virtuose)

virtos², ~oasă a vz virtuos¹

virtuos¹, ~oasă a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

virtuos¹, -oasă adj. (despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent principiile și normele etice; care este înzestrat cu multe virtuți. ◊ (subst.) Virtuosul este omul care cunoaște și se comportă în consecință (VIANU). ♦ (despre manifestări, fapte etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau denotă virtute; care caracterizează pe omul virtuos. • sil. -tu-os. pl. -oși, -oase. /<lat. virtuosus, -a, -um, fr. vertueux, it. virtuoso.

virtuos², -oasă adj. v. virtuoz.

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.