3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VINCI, vinciuri, s. n. 1. Troliu; cabestan. Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31. 2. Troliu pe bordul navelor, care servește la manevrarea ancorelor și a parîmelor, la ridicarea și îmbarcarea încărcăturilor etc. Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69.

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].

VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

vincĭ n., pl. urĭ (engl. winch, turc. vinç, germ. winde, id.). Cabestan mic (un sul pe care se’nfășoară lanțu ancoreĭ saŭ al alteĭ greutățĭ) care se’nvîrtește cu mîna saŭ pin ajutoru aburuluĭ. Vîrtej, aparat de ridicat puțin un vagon deraĭat, o căruță încărcată ș. a. (fr. cric). V. posteŭcă, mangealîc, gruĭ 2.

Leonardo da Vinci m. rivalul lui Michel Angelo și al lui Rafael, pictor (Joconda, Cina, etc.), sculptor, arhitect și inginer florentin, chemat în Franța de Francisc I; spirit universal, excelând deopotrivă în domeniul artei si al științei (1452-1519).

vinc, a vínce și a vincí, V. înving.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinci s. n., pl. vínciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINCÍ vb. v. bate, birui, câștiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.

vinci vb. v. BATE. BIRUI. CÎȘTIGA. IZBÎNDI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE.

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vîrtej, (Transilv.) șaitău.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vínci (-iuri), s. n.1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEONARDO DA VINCI (1452-1519), pictor, sculptor, arhitect, inventator și umanist italian. Întruchipare a tipului de „om universal” al Renașterii. Elev al lui Verocchio. Picturile sale sunt pătrunse de un adânc umanism, pline de poezie și de mister: portrete („Mona Lisa” sau Gioconda, „Madona Litta”, „Madona Benois”, „Doamna cu hermina”, „Buna Vestire”), compoziții („Sf. Ieronim în pustie”, „Madona în grotă”, „Sf. Ana cu Fecioara și Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taină”, „Adorația magilor”, „Bătălia de la Anghiari”). Organizarea savantă a compoziției, desăvârșirea procedeului de topire a contururilor într-o atmosferă învăluitoare, de treceri subtile de la umbră la lumină (sfumato), care contribuie la reliefarea psihologiei personalului, îmbinarea perspectivei liniare cu cea cromatică, urmărind variațiile luminii pe chipuri și peisaj fac din creația lui una dintre culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schițe, ca celebrul său „Auportret”, studii de expresie cum sunt „Portrete grotești” sau lucrări definitive), altele cu caracter științific. Ca sculptor, a realizat dtatuia ecvestră a lui Francesco Sforza (neturnată în bronz). A lăsat un mare număr de schițe și proiecte de arhitectură și urbanistică (proiectul unui oraș ideal în care a folosit cele mai noi soluții arhitectonice și inginerești). Autorul unui celebru „Tratat despre pictură”. Contribuții și anticipări în numeroase ramuri ale științei: mecanică (studii asupra frecării, căderea corpurilor, rezistenței materialelor etc.), hidrotehnică (sisteme de irigație, canale, apeducte), optică (transparența culorilor, vederea binoculară, primele experiențe pentru determinarea intensității luminii în funcție de distanță etc.), cosmologie (principiul omogenității fizice a Universului), anatomie (prin efectuarea de disecții), botanică (studii asupra heliotropismului și geotropismului); a lucrat la construcția unor aparate de zbor, formulând ideea parașutei și a elicopterului; a proiectat numeroase mașini (de săpat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc.

Intrare: Vinci
Vinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vinci (troliu)
vinci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinci
  • vinciul
  • vinciu‑
plural
  • vinciuri
  • vinciurile
genitiv-dativ singular
  • vinci
  • vinciului
plural
  • vinciuri
  • vinciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vinci (vb.)
vinci2 (vb.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinci (troliu) tehnică

  • 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: troliu un exemplu
    exemple
    • Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31.
      surse: DLRLC
  • 3. Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX sinonime: cric

etimologie: