Definiția cu ID-ul 514100:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vinci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.