10 definiții pentru troliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.

TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.

troliu sn [At: PREV. ACCID. 29 / Pl: ~ri, (rar) ~ii / E: fr treuil] Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze.

TRÓLIU, troliuri, s. n. Aparat folosit pentru ridicarea sau transportul unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axei lor și pe care se înfășoară un cablu fixat la un capăt de tobă, iar la celălalt de greutatea pe care trebuie s-o deplaseze; granic.

TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].

TRÓLIU s. n. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. (< fr. treuil)

TRÓLIU ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfășurat pe tobă). /<fr. treuil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tróliu (dispozitiv) [liu pron. lĭu] s. n., art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (-li-i-)

tróliu s. n. [-liu pron. -liu], art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROLÍU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)

Intrare: troliu
troliu1 (pl. -i) substantiv neutru
  • pronunție: trolĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troliu
  • troliul
  • troliu‑
plural
  • trolii
  • troliile
genitiv-dativ singular
  • troliu
  • troliului
plural
  • trolii
  • troliilor
vocativ singular
plural
troliu2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronunție: trolĭu
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troliu
  • troliul
  • troliu‑
plural
  • troliuri
  • troliurile
genitiv-dativ singular
  • troliu
  • troliului
plural
  • troliuri
  • troliurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troliu

  • 1. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: granic

etimologie: