VINCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

vinci¹ sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tc vinç cf ngr βιἀντσι] 1 Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorei, a parâmelor, a lanțului de ancoră sau pentru ridicarea greutăților. 2 Troliu. 3 Cabestan. 4 Cric². 5 (Reg) Vârtej (de ridicat piatra morii).

vinci s.n. (tehn.) 1 Troliu folosit pe bordul navelor pentru ridicarea greutăților și manevrarea ancorei. 2 Cric. • pl. -uri. /<engl. winch; cf. it. vinciglio.

VINCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VINCI, vinciuri, s. n. 1. Troliu; cabestan. Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31. 2. Troliu pe bordul navelor, care servește la manevrarea ancorelor și a parîmelor, la ridicarea și îmbarcarea încărcăturilor etc. Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69.

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].

VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

vincĭ n., pl. urĭ (engl. winch, turc. vinç, germ. winde, id.). Cabestan mic (un sul pe care se’nfășoară lanțu ancoreĭ saŭ al alteĭ greutățĭ) care se’nvîrtește cu mîna saŭ pin ajutoru aburuluĭ. Vîrtej, aparat de ridicat puțin un vagon deraĭat, o căruță încărcată ș. a. (fr. cric). V. posteŭcă, mangealîc, gruĭ 2.

vinci s. n., pl. vinciuri

vinci s. n., pl. vinciuri

vinci s. n., pl. vinciuri

vinci, pl. vinciuri

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vîrtej, (Transilv.) șaitău.

vinci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.