14 definiții pentru vinci (troliu)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VINCI, vinciuri, s. n. 1. Troliu; cabestan. Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31. 2. Troliu pe bordul navelor, care servește la manevrarea ancorelor și a parîmelor, la ridicarea și îmbarcarea încărcăturilor etc. Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69.

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].

VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

vincĭ n., pl. urĭ (engl. winch, turc. vinç, germ. winde, id.). Cabestan mic (un sul pe care se’nfășoară lanțu ancoreĭ saŭ al alteĭ greutățĭ) care se’nvîrtește cu mîna saŭ pin ajutoru aburuluĭ. Vîrtej, aparat de ridicat puțin un vagon deraĭat, o căruță încărcată ș. a. (fr. cric). V. posteŭcă, mangealîc, gruĭ 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vîrtej, (Transilv.) șaitău.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vínci (-iuri), s. n.1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.

Intrare: vinci (troliu)
vinci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinci
  • vinciul
  • vinciu‑
plural
  • vinciuri
  • vinciurile
genitiv-dativ singular
  • vinci
  • vinciului
plural
  • vinciuri
  • vinciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vinci, vinciurisubstantiv neutru

tehnică
  • 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: troliu
    • format_quote Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69. DLRLC
  • 2. Cabestan, troliu. DLRLC
    • format_quote Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31. DLRLC
  • 3. Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici. DEX '09 DEX '98 DN NODEX
    sinonime: cric
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.