2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vilegiatura vi [At: ARGHEZI, S. X, 166 / P: ~gi-a~ / Pzi: ~rez / E: fr villégiaturer] (Rar) 1-2 A merge în vilegiatură (1-2).

VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-.Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature.

VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-.Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature.

VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.

VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.

VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.

vilegiatu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 106 / P: ~gi-a~ / V: (rar) ~lig~ / S și: (îvr) ville~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr villégiature] 1 Petrecere a unei perioade de timp (în cursul vacanței sau al concediului) la țară, într-o stațiune balneoclimaterică, într-o localitate de interes turistic etc. 2 Călătorie de plăcere. 3 (Nob) Plimbare.

VILEGIATÚRĂ s. f. (Și în forma viligiatură) Petrecere a unei perioade de timp (în cursul unei vacanțe sau al unui concediu) la țară, la munte sau pe malul mării. Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. CR. III 123. Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106. ◊ (Glumeț, în legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. V. 191. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiatúră s. f.

VILEGIATÚRĂ s.f. Interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. [Pron. -gi-a-, var. viligiatură s.f. / cf. fr. villégiature, it. villeggiatura].

VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură.

VILEGIATÚRĂ s. f. interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. (< fr. villégiature)

VILEGIATÚRĂ ~i f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor (de vară), în afara orașului (la țară sau într-o stațiune balneară). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. villégiature

vilegiatură f. ședere la țară în timpul verei.

*vilegiatúră f., pl. ĭ (fr. villégiature, d. it. villeggiatura). Petrecere la țară saŭ într’o stațiune balneară saŭ climatică p. odihnă: a pleca în vilegiatură, a face o lungă vilegiatură. V. sezon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. și pl. vilegiatureáză

vilegiatúră (-gi-a-) s. f., g.-d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúri

vilegiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúri

Intrare: vilegiatura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vilegiatura
  • vilegiaturare
  • vilegiaturat
  • vilegiaturatu‑
  • vilegiaturând
  • vilegiaturându‑
singular plural
  • vilegiaturea
  • vilegiaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vilegiaturez
(să)
  • vilegiaturez
  • vilegiaturam
  • vilegiaturai
  • vilegiaturasem
a II-a (tu)
  • vilegiaturezi
(să)
  • vilegiaturezi
  • vilegiaturai
  • vilegiaturași
  • vilegiaturaseși
a III-a (el, ea)
  • vilegiaturea
(să)
  • vilegiatureze
  • vilegiatura
  • vilegiatură
  • vilegiaturase
plural I (noi)
  • vilegiaturăm
(să)
  • vilegiaturăm
  • vilegiaturam
  • vilegiaturarăm
  • vilegiaturaserăm
  • vilegiaturasem
a II-a (voi)
  • vilegiaturați
(să)
  • vilegiaturați
  • vilegiaturați
  • vilegiaturarăți
  • vilegiaturaserăți
  • vilegiaturaseți
a III-a (ei, ele)
  • vilegiaturea
(să)
  • vilegiatureze
  • vilegiaturau
  • vilegiatura
  • vilegiaturaseră
Intrare: vilegiatură
vilegiatură substantiv feminin
  • silabație: -gi-a- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vilegiatu
  • vilegiatura
plural
  • vilegiaturi
  • vilegiaturile
genitiv-dativ singular
  • vilegiaturi
  • vilegiaturii
plural
  • vilegiaturi
  • vilegiaturilor
vocativ singular
plural
viligiatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viligiatu
  • viligiatura
plural
  • viligiaturi
  • viligiaturile
genitiv-dativ singular
  • viligiaturi
  • viligiaturii
plural
  • viligiaturi
  • viligiaturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vilegiatură viligiatură

  • 1. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 5 exemple
    exemple
    • Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521.
      surse: DLRLC
    • Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157.
      surse: DLRLC
    • [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. CR. III 123.
      surse: DLRLC
    • Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106.
      surse: DLRLC
    • glumeț (În legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. V. 191.
      surse: DLRLC

etimologie: