2 definiții pentru vilegiatura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vilegiatura vi [At: ARGHEZI, S. X, 166 / P: ~gi-a~ / Pzi: ~rez / E: fr villégiaturer] (Rar) 1-2 A merge în vilegiatură (1-2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vilegiatura vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturez, 3 sg. și pl. vilegiaturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vilegiatura
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)