2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vijulie1 sf [At: H IX, 85 / V: ~jel~ / Pl: ~ii / E: nct] (Olt) Jintiță.

VIJELIE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

VIJELIE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

vijelie1 sf [At: (a. 1691) ap. TDRG / V: (reg) vâjâl~, vâj~, vâjol~, ~jol~, ~juleie, ~jul~ / Pl: ~ii / E: ns cf vâjâi] 1 Vânt puternic, în rafale (însoțit de ploaie, adesea cu descărcări electrice, sau de ninsoare) Si: (înv) vijelire, (îrg) vâltoare (4), (reg) vântoc. 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Fig) Forță impetuoasă, nimicitoare. 4 (Fig) Furie (1).

vijelie s.f. (meteor.) Vînt foarte puternic, în rafale, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită (CR.). ◊ Loc.adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ◊ Compar. Ești bizar, vii ca o vijelie,pleci ca ea (D. ZAMF.). ◊ Fig. (sugerează ideea de tumult, de dezlănțuire năvalnică, de forță impetuoasă) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) vijolie s.f. /de la vîjîi.

VIJELIE, vijelii, s. f. Vînt puternic, însoțit de obicei de descărcări electrice și de precipitații atmosferice. V. furtună, uragan. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Mergea grăbit... încotro îl mîna vijelia. GALACTION, O. I 48. [Codrul] se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. ◊ (În comparații) Cînd porniră ei, sosiră și cazacii ca o vijelie și izbitura lor fu ca trăsnetul. SADOVEANU, O. VII 12. Intră pe ușă ca o vijelie. HOGAȘ, M. N. 44. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. ◊ Fig. Vijelii de patimi își lăsaseră urmele. SADOVEANU, O. I 421. Mai bine chinul într-a lumii vijelie Decît viața de păpușă, decît viața de chilie. EFTIMIU, Î. 22. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere. Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71.

VIJELIE ~i f. Vânt puternic, însoțit de ploaie cu grindină și descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.

vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì].

vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vijelie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; pl. vijelii, art. vijeliile (desp. -li-i-)

vijelie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; pl. vijelii, art. vijeliile

vijelie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; pl. vijelii, art. vijeliile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIJELIE s. (MET.) furtună, vifor, (pop.) vîntoasă, (reg.) vîntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)[1] modificată

  1. În original, incorect: (MED.) LauraGellner

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vijelie (-ii), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).

Intrare: vijulie
vijulie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vijelie
  • vijelia
plural
  • vijelii
  • vijeliile
genitiv-dativ singular
  • vijelii
  • vijeliei
plural
  • vijelii
  • vijeliilor
vocativ singular
plural
Intrare: vijelie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vijelie
  • vijelia
plural
  • vijelii
  • vijeliile
genitiv-dativ singular
  • vijelii
  • vijeliei
plural
  • vijelii
  • vijeliilor
vocativ singular
plural
hijalie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vijuleie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vijolie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vârjolie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjolie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjelie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjâlie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vijulie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vijelie, vijeliisubstantiv feminin

  • 1. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. DLRLC
    • format_quote Mergea grăbit... încotro îl mîna vijelia. GALACTION, O. I 48. DLRLC
    • format_quote [Codrul] se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. DLRLC
    • format_quote Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
    • format_quote În comparații: DLRLC
      • format_quote Cînd porniră ei, sosiră și cazacii ca o vijelie și izbitura lor fu ca trăsnetul. SADOVEANU, O. VII 12. DLRLC
      • format_quote Intră pe ușă ca o vijelie. HOGAȘ, M. N. 44. DLRLC
      • format_quote Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote figurat Vijelii de patimi își lăsaseră urmele. SADOVEANU, O. I 421. DLRLC
    • format_quote figurat Mai bine chinul într-a lumii vijelie Decît viața de păpușă, decît viața de chilie. EFTIMIU, Î. 22. DLRLC
    • format_quote figurat Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu vijelie = cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: furtunos
      • format_quote Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.