vijelie s.f. (meteor.) Vînt foarte puternic, în rafale, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită (CR.). ◊ Loc.adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ◊ Compar. Ești bizar, vii ca o vijelie,pleci ca ea (D. ZAMF.). ◊ Fig. (sugerează ideea de tumult, de dezlănțuire năvalnică, de forță impetuoasă) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) vijolie s.f. /de la vîjîi.