2 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

viforat, ~ă a vz viforât

viforat, -ă adj. v. viforît.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

bihori v vz vifori[1]

  1. Care trimite la viforî. — gall

vifora v vz viforî

viforât, ~ă a [At: PSALT. HUR. 93v/19 / V: (înv) ~rat, viho~, vihorit, (reg) vivorat, vivo~ / Pl: ~âți, ~e / E: viforî] 1-2 (Îvp; d. vânt) Viforos (1-2). 3 (Reg; fig; d. coama cailor) Răvășit de vânt. 4 (Înv; fig) Zbuciumat.

vifori v vz viforî

viforî [At: COD. VOR.2 44r/14 / V: ~ra (Pzi și: 3 viforă), (îrg) vivo~[1], (înv) viho~, vihora, (reg) bihori, ~ri (Pzi: 3 ~rește), viora, vivora / Pzi: 3 ~răște / E: vifor] 1 viim A fi vânt puternic (cu ninsoare). 2 viu (D. vânt, furtună etc.) A sufla cu putere. 3 vtim (Înv; c. i. oameni) A-l bate viforul (2). 4 vtu (Reg; c. i. semănături; îf viora) A strica. 5 vt (Înv; fig) A provoca (cuiva) neliniște sufletească.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

vihora v vz viforî

vihorât, ~ă a vz viforât

vihorit, ~ă a vz viforât

vihorî v vz viforî

viora v vz viforî

vivora v vz viforî

vivorat, a vz viforât

vifora vb. I. v. viforî.

viforî vb. IV. intr. impers. (pop.) A sufla vînt puternic cu ninsoare; a viscoli. ♦ (intr. unipers.; despre vînt, furtună etc.) A sufla cu putere, a se năpusti cu violență. • prez.ind. pers. 3 -ăște. și vifora vb. I. /vifor + -î.

viforît, -ă adj. (pop.; despre vînt.) Care este viforos. ♦ Fig. (reg.; despre coama cailor) Care este răvășit de vînt; în dezordine. • pl. -ți, – te. și viforat, -ă adj. /v. viforî.

VIFORA vb. I v. viforî.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb.. IV. Intranz. A fi furtună, vifor. V. viscoli. Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. – Variantă: vifora, pers. 3 viforează (PĂSCULESCU, L. P. 53, ANT. LIT. POP. I 490), vb. I.

A VIFORÎ pers. 3 ~ăște intranz. pop. A fi vifor; a viscoli; a spulbera. /Din vifor

Ortografice DOOM

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. să viforască

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora, perf. s. 3 sg. viforî; conj. prez. 3 sg. să viforască; ger. viforând; part. viforât

viforî vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. viforască

Sinonime

VIFORÂT adj. v. furtunos, viforos, vijelios.

VIFORÎ vb. 1. v. viscoli. 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

VIFORÎ vb. 1. a viscoli. (Afară ~.) 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

viforît adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS.

Intrare: viforât
viforât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viforât
  • viforâtul
  • viforâtu‑
  • viforâ
  • viforâta
plural
  • viforâți
  • viforâții
  • viforâte
  • viforâtele
genitiv-dativ singular
  • viforât
  • viforâtului
  • viforâte
  • viforâtei
plural
  • viforâți
  • viforâților
  • viforâte
  • viforâtelor
vocativ singular
plural
viforat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vivorat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vihorit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vihorât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: viforî
verb (V410)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viforî
  • viforâre
  • viforât
  • viforâtu‑
  • viforând
  • viforându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viforăște
  • viforaște
(să)
  • viforască
  • vifora
  • viforî
  • viforâse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vifora
  • viforare
  • viforat
  • viforatu‑
  • viforând
  • viforându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viforea
(să)
  • viforeze
  • vifora
  • viforă
  • viforase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vivora
  • vivorare
  • vivorat
  • vivoratu‑
  • vivorând
  • vivorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vivorea
(să)
  • vivoreze
  • vivora
  • vivoră
  • vivorase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viora
  • viorare
  • viorat
  • vioratu‑
  • viorând
  • viorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viorea
(să)
  • vioreze
  • viora
  • vioră
  • viorase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vihorî
  • vihorâre
  • vihorât
  • vihorâtu‑
  • vihorând
  • vihorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vihorăște
  • vihoraște
(să)
  • vihorască
  • vihora
  • vihorî
  • vihorâse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vihora
  • vihorare
  • vihorat
  • vihoratu‑
  • vihorând
  • vihorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vihorea
(să)
  • vihoreze
  • vihora
  • vihoră
  • vihorase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vifori
  • viforire
  • viforit
  • viforitu‑
  • viforind
  • viforindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viforește
(să)
  • viforească
  • viforea
  • vifori
  • viforise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bihori
  • bihorire
  • bihorit
  • bihoritu‑
  • bihorind
  • bihorindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bihorește
(să)
  • bihorească
  • bihorea
  • bihori
  • bihorise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viforât, viforâadjectiv

viforîverb

  • 1. popular A fi vifor, furtună, viscol. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. DLRLC
    • format_quote Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. DLRLC
  • 2. (Despre vânt, furtună etc.) A sufla cu putere. MDA2 DEXI
  • 3. învechit (Cu complement ce indică oameni) A-l bate viforul. MDA2
  • 4. regional (Cu complement ce indică semănături; în forma viora) Strica. MDA2
    sinonime: strica
  • 5. învechit figurat A provoca (cuiva) neliniște sufletească. MDA2
etimologie:
  • vifor DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.