VICISITUDINE, vicisitudini, s. f. Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.

vicisitudine sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~nă, ~udă (Pl: ~ude) / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: lat vicissitudo, -inis, fr vicissitude, it vicissitudine] (Mpl) 1 (Asr) Succesiune de transformări pe care le suferă un lucru, un fenomen etc. Vz schimbare, variație. 2 Ansamblu de evenimente, împrejurări etc. (fericite sau nefericite) care se succedă în cursul unei existențe. 3 Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva. 4 (Pex; lpl) Necazuri.

vicisitudine s.f. (de obicei la pl.) Concurs de evenimente, situații, împrejurări etc. nefavorabile pentru cineva; ext. neajuns, necaz, neplăcere, suferință. Dureri și vicisitudini personale au împovărat greu viața și simțirea mea (GAL.). ♦ (Succesiune de) transformări pe care le suferă un lucru, un fenomen etc.; schimbare, variație. Observă însă cu exactitate... vicisitudinile colorilor în spațiu (CĂL.). • pl. -i. /<fr. vicissitude, lat. vicissitūdo, -inis <vĭcis „tur, alternativă”.

VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.

VICISITUDINE, vicisitudini, s. f. (Mai ales la pl.) Succesiune de împrejurări grele; p. ext. necaz, suferință, nenorocire. [Limba romînă] s-a păstrat unitară și bogată, cu toate vicisitudinile istoriei poporului nostru. L. ROM. 1956, nr. 6, 11. Dureri și vicisitudini personale au împovărai greu viața și simțirea mea. GALACTION, O. I 31. În studiul amănunțit al cronicilor se va înfățișa deseori prilejul de a vorbi despre vicisitudinile Costineștilor. IORGA, L. I 63.

VICISITUDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferință. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă].

VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferință. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo)

VICISITÚDINE ~i f. mai ales la pl. 1) Succesiune de împrejurări defavorabile. 2) rar Neliniște sufletească; frământare; tribulație; tulburare; zbucium. /<fr. vicissitude, lat. vicissitudo, ~inis

vicisitudine f. 1. schimbarea lucrurilor cari se succed: vicisitudinea anotimpurilor; 2. nestatornicia, schimbarea lucrurilor omenești: vicisitudinile soartei; 3. variațiune.

*vicisitúdine f. (lat. vicissitúdo, -údinis). Schimbare de lucrurĭ, de soartă, de împrejurărĭ, peripeție: vicisitudinile vĭețiĭ, soarteĭ.

vicisitudă sf vz vicisitudine

vicisitudină sf vz vicisitudine

vicisitudine s. f., g.-d. art. vicisitudinii; pl. vicisitudini

vicisitudine s. f., g.-d. art. vicisitudinii; pl. vicisitudini

vicisitudine s. f., g.-d. art. vicisitudinii; pl. vicisitudini

VICISITUDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (~ile vieții.) 2. v. încercare. 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăși o ~.)

VICISITUDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (~ile vieții.) 2. greutate, încercare, necaz, nevoie, suferință, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~i.) 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăși o ~.)