vicisitudine s.f. (de obicei la pl.) Concurs de evenimente, situații, împrejurări etc. nefavorabile pentru cineva; ext. neajuns, necaz, neplăcere, suferință. Dureri și vicisitudini personale au împovărat greu viața și simțirea mea (GAL.). ♦ (Succesiune de) transformări pe care le suferă un lucru, un fenomen etc.; schimbare, variație. Observă însă cu exactitate... vicisitudinile colorilor în spațiu (CĂL.). • pl. -i. /<fr. vicissitude, lat. vicissitūdo, -inis <vĭcis „tur, alternativă”.