3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

vibrator2, ~oare a [At: SCRIBAN, D. / V: (asr) ~rător / Pl: ~i, ~oare / E: vibra + -tor] 1 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) Vibrant (1). 2 (D. mișcare) Care este alcătuită din vibrații (1). 3-4 (D. sunete, melodii) Vibrant (2-3). 5-6 Care este propriu sunetelor vibrante (2-3). 7 (D. glas sau d. forme de exprimare orală) Care are o sonoritate cu modulații (din cauza emoției). 8 (Fig; rar; d. oameni) Vibrant (7). 9 (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Vibrant (8).

vibrator1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: fr vibrateur] 1 Aparat cu ajutorul căruia se transmit semnalele în telegrafie. 2 Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electrice Si: oscilator. 3 Dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ monofazat. 4 Întrerupător electromagnetic automat, folosit la realizarea circuitelor oscilante ale dispozitivelor de măsurări și încercări electrice. 5 Dispozitiv de apel la schimbătoarele telefonice manuale pentru efectuarea apelului la abonat, la comanda operatorului, fără utilizarea unui inductor telefonic. 6 Lamă metalică, antrenată într-o mișcare ocilatorie de un electromagnet, care realizează întreruperea repetată a circuitului electric (la sonerie). 7 Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, care produce sunete prin vibrația unei lame metalice. 8 Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (9) a materialelor granulare sau păstoase de construcție. 9 Aparat electric întrebuințat la masaj. 10 (Spc) Aparat electric întrebuințat la masajul sexual.

vibrator, -oare adj., s.n. I adj. Care vibrează; care produce vibrații; vibrant, vibratoriu. II s.n. 1 (electrotehn.) Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.). ♦ Lamă metalică vibrantă, care realizează întreruperea unui curent electric la comanda unui electromagnet, excitat de curentul de impulsuri rezultate din aceste întreruperi și care intră în construcția soneriei electrice. 2 (telec.) Dispozitiv de apel în schimbătoarele telefonice manuale pentru efectuarea apelului la abonat, la comanda operatorului, fără utilizarea unui inductor telefonic. 3 (electrotehn.) Dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit, la puteri mici, pentru convertirea curentului continuu în curent alternativ monofazat. 4 (electrotehn.) Întrerupător electromagnetic automat cu frecvența proprie cuprinsă în intervalul frecvențelor audibile, care produce oscilații slabe de înaltă frecvență, folosit la excitarea circuitelor oscilante, în dispozitive de măsurări și de încercări electrice. 5 (fiz.) Oscilator. 6 (constr.) Aparat care servește la îndesarea prin vibrare a unor materiale granulare sau păstoase de construcție. 7 Aparat utilizat în scopuri erotice. • pl. -ori, -oare. /<fr. vibrateur.

VIBRATÓR1, vibratoare, s. n. 1. Aparat cu care se face vibrarea materialelor granulare de construcție. Aparat care schimbă curentul electric continuu în curent alternativ. 2. Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, sunetele de semnalizare fiind produse prin vibrația unei lame metalice.

VIBRATÓR2, -OÁRE, vibratori, -oare, adj. Care vibrează, vibrant. (Fig., atestat în forma vibrător) Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. – Variantă: vibrătór, -oáre adj.

VIBRATÓR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].

VIBRATÓR, -OÁRE I. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II. s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)

vibratór s. n., adj. Aparat care transmite vibrații în scopuri erotice ◊ „Există truse vibratoare cu scule schimbătoare ca la strung [...] Reporterul roagă să i se satisfacă un vechi vis: să probeze [în sex-shop] un vibrator.As 187/95 p. 3 (din fr. vibrateur; DN, DEX, DN3 – sensuri generale)

VIBRATÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care servește la compactarea materialelor granulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care servește la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe vibrația unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor

VIBRATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibrații. /a vibra + suf. ~tor

*vibratór, -oáre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vibrațiunile în telegrafie.

vibrător, ~oare a vz vibrator2

VIBRĂTÓR, -OÁRE adj. v. vibrator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vibratór2 (vi-bra-) s. n., pl. vibratoáre

vibratór1 (vi-bra-) adj. m., pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre

vibratór s. n. (sil. -bra-), pl. vibratoáre

vibratór adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIBRATÓR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în telefonie.)

arată toate definițiile

Intrare: vibrator (adj.)
vibrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vi-bra-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrator
  • vibratorul
  • vibratoru‑
  • vibratoare
  • vibratoarea
plural
  • vibratori
  • vibratorii
  • vibratoare
  • vibratoarele
genitiv-dativ singular
  • vibrator
  • vibratorului
  • vibratoare
  • vibratoarei
plural
  • vibratori
  • vibratorilor
  • vibratoare
  • vibratoarelor
vocativ singular
plural
vibrător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrător
  • vibrătorul
  • vibrătoru‑
  • vibrătoare
  • vibrătoarea
plural
  • vibrători
  • vibrătorii
  • vibrătoare
  • vibrătoarele
genitiv-dativ singular
  • vibrător
  • vibrătorului
  • vibrătoare
  • vibrătoarei
plural
  • vibrători
  • vibrătorilor
  • vibrătoare
  • vibrătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vibrator (s.n.)
vibrator2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: vi-bra-tor info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrator
  • vibratorul
  • vibratoru‑
plural
  • vibratoare
  • vibratoarele
genitiv-dativ singular
  • vibrator
  • vibratorului
plural
  • vibratoare
  • vibratoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vibrător
vibrător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vibrator (adj.) vibrător

etimologie:

  • Vibra + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vibrator (s.n.)

  • 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oscilator
    • 1.2. Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: buzăr
  • 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2.) a unui material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu DN indică și varianta s. m., nesusținută de alte dicționare.
    surse: dexonline

etimologie:

  • Vibra + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98