vibrator², ~oare a [At: SCRIBAN, D. / V: (asr) ~rător / Pl: ~i, ~oare / E: vibra + -tor] 1 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) Vibrant (1). 2 (D. mișcare) Care este alcătuită din vibrații (1). 3-4 (D. sunete, melodii) Vibrant (2-3). 5-6 Care este propriu sunetelor vibrante (2-3). 7 (D. glas sau d. forme de exprimare orală) Care are o sonoritate cu modulații (din cauza emoției). 8 (Fig; rar; d. oameni) Vibrant (7). 9 (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Vibrant (8).

vibrator¹ sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: fr vibrateur] 1 Aparat cu ajutorul căruia se transmit semnalele în telegrafie. 2 Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electrice Si: oscilator. 3 Dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ monofazat. 4 Întrerupător electromagnetic automat, folosit la realizarea circuitelor oscilante ale dispozitivelor de măsurări și încercări electrice. 5 Dispozitiv de apel la schimbătoarele telefonice manuale pentru efectuarea apelului la abonat, la comanda operatorului, fără utilizarea unui inductor telefonic. 6 Lamă metalică, antrenată într-o mișcare ocilatorie de un electromagnet, care realizează întreruperea repetată a circuitului electric (la sonerie). 7 Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, care produce sunete prin vibrația unei lame metalice. 8 Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (9) a materialelor granulare sau păstoase de construcție. 9 Aparat electric întrebuințat la masaj. 10 (Spc) Aparat electric întrebuințat la masajul sexual.

vibrator, -oare adj., s.n. I adj. Care vibrează; care produce vibrații; vibrant, vibratoriu. II s.n. 1 (electrotehn.) Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.). ♦ Lamă metalică vibrantă, care realizează întreruperea unui curent electric la comanda unui electromagnet, excitat de curentul de impulsuri rezultate din aceste întreruperi și care intră în construcția soneriei electrice. 2 (telec.) Dispozitiv de apel în schimbătoarele telefonice manuale pentru efectuarea apelului la abonat, la comanda operatorului, fără utilizarea unui inductor telefonic. 3 (electrotehn.) Dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit, la puteri mici, pentru convertirea curentului continuu în curent alternativ monofazat. 4 (electrotehn.) Întrerupător electromagnetic automat cu frecvența proprie cuprinsă în intervalul frecvențelor audibile, care produce oscilații slabe de înaltă frecvență, folosit la excitarea circuitelor oscilante, în dispozitive de măsurări și de încercări electrice. 5 (fiz.) Oscilator. 6 (constr.) Aparat care servește la îndesarea prin vibrare a unor materiale granulare sau păstoase de construcție. 7 Aparat utilizat în scopuri erotice. • pl. -ori, -oare. /<fr. vibrateur.

VIBRATOR², -OARE, vibratori, -oare, adj. Care vibrează, vibrant. (Fig., atestat în forma vibrător) Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. – Variantă: vibrător, -oare adj.

VIBRATOR¹, vibratoare, s. n. 1. Aparat cu care se face vibrarea materialelor granulare de construcție. Aparat care schimbă curentul electric continuu în curent alternativ. 2. Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, sunetele de semnalizare fiind produse prin vibrația unei lame metalice.

VIBRATOR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].

VIBRATOR, -OARE I. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II. s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)

vibrator s. n., adj. Aparat care transmite vibrații în scopuri erotice ◊ „Există truse vibratoare cu scule schimbătoare ca la strung [...] Reporterul roagă să i se satisfacă un vechi vis: să probeze [în sex-shop] un vibrator.” As 187/95 p. 3 (din fr. vibrateur; DN, DEX, DN3 – sensuri generale)

VIBRATOR² ~oare n. 1) Aparat care servește la compactarea materialelor granulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care servește la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe vibrația unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor

VIBRATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibrații. /a vibra + suf. ~tor

*vibratór, -oáre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vibrațiunile în telegrafie.

vibrător, ~oare a vz vibrator²

VIBRĂTOR, -OARE adj. v. vibrator.

vibrator² (desp. vi-bra-) s. n., pl. vibratoare

vibrator¹ (desp. vi-bra-) adj. m., pl. vibratori; f. sg. și pl. vibratoare

vibrator¹ (vi-bra-) adj. m., pl. vibratori; f. sg. și pl. vibratoare

vibrator² (vi-bra-) s. n., pl. vibratoare

vibrator s. n. (sil. -bra-), pl. vibratoare

vibrator adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratori; f. sg. și pl. vibratoare

vibrator.

VIBRATOR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în telefonie.)

VIBRATOR adj., s. 1. adj. tremurător, trepidant, vibrant. (Corp elastic ~.) 2. s. (FIZ.) oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. (FIZ.) buzăr. (~ în telefonie.)

vibrator, vibratoare s. n. penis artificial prevăzut cu baterii electrice, comercializat în sex-shop-uri.