15 definiții pentru vibrator (adj.) vibrător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

vibrator1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: fr vibrateur] 1 Aparat cu ajutorul căruia se transmit semnalele în telegrafie. 2 Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electrice Si: oscilator. 3 Dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ monofazat. 4 Întrerupător electromagnetic automat, folosit la realizarea circuitelor oscilante ale dispozitivelor de măsurări și încercări electrice. 5 Dispozitiv de apel la schimbătoarele telefonice manuale pentru efectuarea apelului la abonat, la comanda operatorului, fără utilizarea unui inductor telefonic. 6 Lamă metalică, antrenată într-o mișcare ocilatorie de un electromagnet, care realizează întreruperea repetată a circuitului electric (la sonerie). 7 Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, care produce sunete prin vibrația unei lame metalice. 8 Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (9) a materialelor granulare sau păstoase de construcție. 9 Aparat electric întrebuințat la masaj. 10 (Spc) Aparat electric întrebuințat la masajul sexual.

vibrator2, ~oare a [At: SCRIBAN, D. / V: (asr) ~rător / Pl: ~i, ~oare / E: vibra + -tor] 1 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) Vibrant (1). 2 (D. mișcare) Care este alcătuită din vibrații (1). 3-4 (D. sunete, melodii) Vibrant (2-3). 5-6 Care este propriu sunetelor vibrante (2-3). 7 (D. glas sau d. forme de exprimare orală) Care are o sonoritate cu modulații (din cauza emoției). 8 (Fig; rar; d. oameni) Vibrant (7). 9 (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Vibrant (8).

VIBRATÓR2, -OÁRE, vibratori, -oare, adj. Care vibrează, vibrant. (Fig., atestat în forma vibrător) Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. – Variantă: vibrătór, -oáre adj.

VIBRATÓR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].

VIBRATÓR, -OÁRE I. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II. s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)

VIBRATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibrații. /a vibra + suf. ~tor

*vibratór, -oáre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vibrațiunile în telegrafie.

vibrător, ~oare a vz vibrator2

VIBRĂTÓR, -OÁRE adj. v. vibrator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vibratór1 (vi-bra-) adj. m., pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre

vibratór adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIBRATÓR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în telefonie.)

VIBRATOR adj., s. 1. adj. tremurător, trepidant, vibrant. (Corp elastic ~.) 2. s. (FIZ.) oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. (FIZ.) buzăr. (~ în telefonie.)

Intrare: vibrator (adj.)
vibrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vi-bra-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrator
  • vibratorul
  • vibratoru‑
  • vibratoare
  • vibratoarea
plural
  • vibratori
  • vibratorii
  • vibratoare
  • vibratoarele
genitiv-dativ singular
  • vibrator
  • vibratorului
  • vibratoare
  • vibratoarei
plural
  • vibratori
  • vibratorilor
  • vibratoare
  • vibratoarelor
vocativ singular
plural
vibrător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrător
  • vibrătorul
  • vibrătoru‑
  • vibrătoare
  • vibrătoarea
plural
  • vibrători
  • vibrătorii
  • vibrătoare
  • vibrătoarele
genitiv-dativ singular
  • vibrător
  • vibrătorului
  • vibrătoare
  • vibrătoarei
plural
  • vibrători
  • vibrătorilor
  • vibrătoare
  • vibrătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vibrator (adj.) vibrător

etimologie:

  • Vibra + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN