2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.

VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.

vexat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: vexa] 1 Rănit în amorul propriu Si: jignit, ofensat. 2 (Pex) Contrariat.

vexat, -ă adj. (despre oameni) Care este rănit în amorul propriu; jignit, ofensat. ♦ Ext. Care este contrariat, derutat. • pl. -ți, – te. /v. vexa.

VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. Jignit, ofensat; contrariat.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

vexa [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vesa / E: fr vexer] 1 vt (Îdt) A nedreptăți. 2 vt (Îdt) A persecuta. 3 vt A răni pe cineva în amorul propriu Si: a jigni, a ofensa. 4 vt (Pex) A contraria (4). 5 vr (Fam) A se supăra (simțindu-se jignit).

vexa vb. I. 1 tr. A jigni, a ofensa. Pe Georgeta o vexase pur și simplu (CĂL.). ♦ Ext. A contraria. 2 refl. (fam.) A se supăra (simțindu-se jignit). • prez.ind. -ez. /<fr. vexer, lat. vexare.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.

VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)

A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer

*vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeáză

vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEXÁT adj. contrariat, șocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)

VEXÁT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.

vexat adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.

arată toate definițiile

Intrare: vexat
vexat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexat
  • vexatul
  • vexatu‑
  • vexa
  • vexata
plural
  • vexați
  • vexații
  • vexate
  • vexatele
genitiv-dativ singular
  • vexat
  • vexatului
  • vexate
  • vexatei
plural
  • vexați
  • vexaților
  • vexate
  • vexatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vexa
  • vexare
  • vexat
  • vexatu‑
  • vexând
  • vexându‑
singular plural
  • vexea
  • vexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vexez
(să)
  • vexez
  • vexam
  • vexai
  • vexasem
a II-a (tu)
  • vexezi
(să)
  • vexezi
  • vexai
  • vexași
  • vexaseși
a III-a (el, ea)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexa
  • vexă
  • vexase
plural I (noi)
  • vexăm
(să)
  • vexăm
  • vexam
  • vexarăm
  • vexaserăm
  • vexasem
a II-a (voi)
  • vexați
(să)
  • vexați
  • vexați
  • vexarăți
  • vexaserăți
  • vexaseți
a III-a (ei, ele)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexau
  • vexa
  • vexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vexat

etimologie:

  • vezi vexa
    surse: DEX '98 DEX '09

vexa

etimologie: