6 definiții pentru izbit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: izbi] 1-15 Izbire (1-7, 9-16). 16 (Fig) Pedepsire. 17 (Înv) Atac.

izbit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 54 / Pl: ~iți, ~e / E: izbi] 1 Care este lovit puternic de ceva sau de cineva. 2 Care este repezit violent în ceva sau în cineva. 3 Trântit la pământ. 4-5 (D. pereți) Care este (văruit sau) lipit cu lut. 6 (Înv) Trăsnit2. 7 (Fig; d. oameni) Care este lovit de lumină drept în față sau în ochi. 8 (Fig) Afectat puternic de necazuri mari și neașteptate. 9 Care se lovește puternic de un obiect. 10 Care se zbate. 11 (Înv) Atacat. 12 (Înv) Pedepsit2. 13 (Fig; d. oameni) Impresionat de ceva sau de către cineva Si: frapat, surprins.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBÍT adj. v. contrariat, șocat, vexat.

IZBIT adj. ciocnit, lovit, tamponat. (Vehicule ~.)

izbit adj. v. CONTRARIAT. ȘOCAT. VEXAT.

Intrare: izbit
izbit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbit
  • izbitul
  • izbitu‑
  • izbi
  • izbita
plural
  • izbiți
  • izbiții
  • izbite
  • izbitele
genitiv-dativ singular
  • izbit
  • izbitului
  • izbite
  • izbitei
plural
  • izbiți
  • izbiților
  • izbite
  • izbitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbit

etimologie: