2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vexare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~xări / E: vexa] 1 (Îdt) Nedreptățire. 2 (Îdt) Persecutare. 3 (Rar) Jignire. 4 (Pex; rar) Contrariere.

VEXÁRE s.f. Acțiunea de a vexa. [< vexa].

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

vexa [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vesa / E: fr vexer] 1 vt (Îdt) A nedreptăți. 2 vt (Îdt) A persecuta. 3 vt A răni pe cineva în amorul propriu Si: a jigni, a ofensa. 4 vt (Pex) A contraria (4). 5 vr (Fam) A se supăra (simțindu-se jignit).

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.

VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)

A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer

*vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeáză

vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEXÁRE s. v. insultare, jignire, ofensare, ultragiere.

vexare s. v. INSULTARE. JIGNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE.

VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

VEXA vb. a contraria, a șoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA.

Intrare: vexare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexare
  • vexarea
plural
  • vexări
  • vexările
genitiv-dativ singular
  • vexări
  • vexării
plural
  • vexări
  • vexărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vexa
  • vexare
  • vexat
  • vexatu‑
  • vexând
  • vexându‑
singular plural
  • vexea
  • vexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vexez
(să)
  • vexez
  • vexam
  • vexai
  • vexasem
a II-a (tu)
  • vexezi
(să)
  • vexezi
  • vexai
  • vexași
  • vexaseși
a III-a (el, ea)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexa
  • vexă
  • vexase
plural I (noi)
  • vexăm
(să)
  • vexăm
  • vexam
  • vexarăm
  • vexaserăm
  • vexasem
a II-a (voi)
  • vexați
(să)
  • vexați
  • vexați
  • vexarăți
  • vexaserăți
  • vexaseți
a III-a (ei, ele)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexau
  • vexa
  • vexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vexare

etimologie:

  • vexa
    surse: DN

vexa

etimologie: