9 definiții pentru insultare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSULTARE, insultări, s. f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă. – V. insulta.
INSULTARE, insultări, s. f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă. – V. insulta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
insultare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: insulta] 1 Ofensare a unei persoane Si: insultat1. 2-3 (Ccr) Insultă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSULTARE, insultări, s. f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSULTARE s.f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; jignire. [< insulta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
insultare s. f., g.-d. art. insultării; pl. insultări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
insultare s. f., g.-d. art. insultării; pl. insultări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
insultare s. f., g.-d. art. insultării; pl. insultări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INSULTARE s. v. jignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INSULTARE s. jignire, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
insultare, insultărisubstantiv feminin
etimologie:
- insulta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.