13 definiții pentru vergea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

vergea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) var~ (Pl: vărgeli), văr~ (Pl: vărgele, vergele) vărgea, vărgel (Pl: vărgele, vărgei) smn, ~lă (Pl: ~ele), ~uă, vergel s / Pl: ~ele, (reg) vărgele / E: ml virgella (= virgula)] 1 Vargă (1). 2 (Trs; îe) A căuta paie și ~ele A face tot posibilul. 3 Vergea (1) folosită ca instrument pentru aplicarea de lovituri corporale. 4 (Lpl) Mănunchi de vergele (1) care se folosea ca instrument de pedeapsă corporală. 5 Lovitură aplicată cuiva (peste corp) cu vergeaua (3). 6 (Îvp) Vargă (12) magică. 7 (Pan) Bară subțire (cilindrică și flexibilă) de obicei din metal, folosită pentru a susține, a fixa etc. ceva. 8 (Teh; spc) Fiecare dintre barele de oțel moale care constituie armătura pieselor din beton armat. 9 (Reg) Vargă (21). 10 (Pes; reg) Vargă (20). 11 (Trs) Coada biciului. 12 (Reg) Coada îmblăciului. 13 (Reg) Bucată de lemn pe care ciobanii înseamnă, prin crestături, numărul găleților cu lapte. 14 Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcinte, tăiței etc. Si: sucitor, (pop) mestecău1, (reg) plăcintor. 15 Băț sau tijă de metal care se folosea la încărcatul puștilor și al pistoalelor sau cu care se curăța țeava acestora Si: vargă (22), (înv) arbiu. 16 (Reg; la pușca de soc) Bețișor cu care se împinge dopul Si: (reg) puștoc, vargă (23). 17 (Reg; la războiul de țesut) Dreavă1 (1). 18 (Reg) Fus1 (8) (la urzitoare). 19 Fiecare dintre bețișoarele sau bucățile înguste de draniță introduse între firele de urzeală pe măsură ce aceasta se înfășoară pe sulul de dinapoi al războiului de țesut Si: fuscel (1), (reg) joardă, nuia, vargă (24). 20 (Reg) Fiecare dintre cele patru bețișoare subțiri în care sunt fixați dinții spatei de la războiul de țesut. 21 (Ban; Trs) Fus1 (4) (la suveica războiului de țesut). 22 (Reg) Tindeche1 (1). 23 (Reg) Bucată de fier care unește coarnele plugului Si: (reg) brăcinar (5), chingă (28), mână1, punte, vargă (27). 24 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de fier care leagă cormana de trupița plugului Si: (reg) fiulare. 25 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de lemn (sau de fier) așezate cruciș în care sunt înfipți dinții grapei Si: (reg) măselar. 26 (Reg) Nuia arcuită sau un fel de greblă prinsă la ambele capete de toporiștea coasei, pentru a așeza în brazde grânele cosite Si: (reg) vargă (28). 27 (Reg; la coasă) Muchie a pânzei, opusă tăișului Si: (reg) vargă (29). 28 (Dlg; reg) Limba colțarului cu limbă. 29 (Reg) Cruce (72) (la sanie). 30 (Buc; Trs) Fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereții sau pe tavanele de lemn, ca să se prindă muruiala Si: (reg) șușă. 31 Fiecare dintre barele de lemn sau de metal care formează un grilaj sau un gard. 32 (Spc) Gratie (la fereastră). 33 (Trs) Țeavă. 34 (Nav; înv) Vergă. 35 (Sst; sens etimologic) Semn grafic în formă de linie dreaptă.

VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

VERGEÁ, vergele, s. f. 1. Vargă, nuia de lemn. Soldatul care nu se supunea ori nu executa o poruncă era bătut cu vergele pînă la moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 566. Am o vergea groasă care luminează-n casă (Lumînarea). SBIERA, P. 322. Face fata podișor, împletit din vergele subțiri, și îl pune subt căpătîi. ȘEZ. XIII 99. ♦ Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii, pe măsură ce aceasta se învelește pe sulul războiului de țesut, pentru a separa și a întinde firele; fuscel. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. 2. Fiecare dintre stinghiile fixate (cruciș) la cercevelele ferestrelor; gratie. Prin vergelele încrucișate ale ferestrelor, vederea se întindea peste toată lățimea rîului. ODOBESCU, S. I 139. ♦ Bară de metal (flexibilă) avînd diferite întrebuințări. Niște vergele lungi de alamă împodobeau pereții așteptînd picturile. BASSARABESCU, S. N. 180. ♦ Vargă metalică cu care în trecut se curăța și se încărca pușca. Pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși s-o scoți cu vergeaua. CARAGIALE, T. II 40.

VERGEÁ ~éle f. (diminutiv de la vargă) 1) Fiecare dintre bețișoarele care se așază între firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate în tocul unei uși sau al unei ferestre, formând împreună un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /<lat. virgella

vergea f. 1. vargă mică; 2. vargă de încărcat o pușcă. [Lat. *VIRGELLA = VIRGULA].

vergeá f., pl. ele (dim. d. vargă, vergĭ, saŭ lat. pop. virgella, cl. virgula, it. vergella. D. rom. vine ngr. vergiá. V. virgulă). Vărguță unsă cu cleĭ de prins păsările. Vargă mică. Varga puștiĭ (V. arbiŭ). Vargă de metal la o construcțiune, la o mașină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle, art. vergélele

vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERGEÁ s. 1. v. sucitor. 2. arbiu, vargă. (~ pentru curățat pușca.) 3. v. fuscel. 4. v. buhai.

VERGEA s. 1. făcăleț, sucitor, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.) 2. arbiu, vargă. (~ pentru curățat pușca.) 3. (TEHN.) fuscel, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 4. (TEHN.) buhai, cîrlig, greblă, hreapcă, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)

Intrare: vergea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergea
  • vergeaua
plural
  • vergele
  • vergelele
genitiv-dativ singular
  • vergele
  • vergelei
plural
  • vergele
  • vergelelor
vocativ singular
plural

vergea

  • 1. Bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse.
    exemple
    • Soldatul care nu se supunea ori nu executa o poruncă era bătut cu vergele pînă la moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 566.
      surse: DLRLC
    • Am o vergea groasă care luminează-n casă (Lumînarea). SBIERA, P. 322.
      surse: DLRLC
    • Face fata podișor, împletit din vergele subțiri, și îl pune subt căpătîi. ȘEZ. XIII 99.
      surse: DLRLC
    • Niște vergele lungi de alamă împodobeau pereții așteptînd picturile. BASSARABESCU, S. N. 180.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. prin specializare Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fuscel un exemplu
      exemple
      • Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin specializare Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gratie un exemplu
      exemple
      • Prin vergelele încrucișate ale ferestrelor, vederea se întindea peste toată lățimea rîului. ODOBESCU, S. I 139.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Vargă metalică cu care în trecut se curăța și se încărca pușca.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși s-o scoți cu vergeaua. CARAGIALE, T. II 40.
        surse: DLRLC

etimologie: