18 definiții pentru nuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUIÁ, nuiele, s. f. 1. Vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac; vargă. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). [Pr.: nu-ia] – Lat. novella.

NUIÁ, nuiele, s. f. 1. Vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac; vargă. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). [Pr.: nu-ia] – Lat. novella.

nuia sf [At: PALIA (1581), 121/18 / V: (reg) ~uă, nia (Pl: neli), noia, noia / Pl: ~iele, (reg) ~ieli / E: ml novella] 1 Vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de alun, de răchită, de trestie etc. Si: vargă, vergea, (reg) japă, joardă, palcă1, strămurare. 2 (Reg; îs) Gard de ~ Gard viu. 3 (Reg; îs) ~ua boabelor Par pe care se atârnă porumbul la uscat pentru iarnă. 4 (Rar; îe) A pleca pe ~ A pleca de undeva pe neașteptate și numai cu hainele cu care este îmbrăcat. 5 (Rar; îae) A face ceva de nevoie. 6 Lovitură dată cu nuiaua (1). 7 Coadă la undiță Si: (reg) rudă, vargă. 8 Băț lung, cu un cârlig la capăt, cu care se prind oile de pe câmp Si: (reg) cață. 9 (Reg; lpl) Vergea la războiul de țesut Si: vargă.

NUIÁ, nuiele, s. f. 1. Ramură tînără și flexibilă, tăiată dintr-un copac sau dintr-o tufă și folosită mai ales la împletituri. V. mlădiță. Se furișează în livada îngrădită cu nuiele, peste drum. REBREANU, I. 10. Așază o leasă de nuiele numai înținată și niște frunzari peste dînsa. CREANGĂ, P. 29. Să-ngrădească ulița Tot cu pari și cu nuiele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268. Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe gard de nuiele Și mai sus, pe schele. ALECSANDRI, P. P. 188. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). Să-i dați douăzeci și cinci de nuiele. RETEGANUL, P. II 51. Li se trăgea cîteva nuiele la tălpi, ca să le vie mintea la cap. GHICA, S. X.

NUIÁ nuiéle f. 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificațiile laterale și de frunze; jordie; vargă. Gard de nuiele. 2) Lovitură dată cu astfel de ramură. ◊ A da nuiele a pedepsi prin bătaia cu bățul. [Art. nuiaua; G.-D. nuielei] /<lat. novella

nuĭá f., pl. ĭele (lat. novella, vlăstar, adică „nouță”. V. novelă, nuvelă). Vargă, ramură lungă și supțire tăĭată și care servește la bătut, la făcut panere, lese, gardurĭ ș.a. V. beldie.

noia[1] sf vz nuia corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: noiaua LauraGellner

nueà f. 1. cracă lungă și subțire (mai ales de salcie): gard sau împletitură de nuele; 2. vargă. [Lat. NOVELLA: lit. (ramură) noușoară].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nuia s. f., art. nuiaua, g.-d. art. nuielei; pl. nuiele

nuia s. f., art. nuiaua, g.-d. art. nuielei; pl. nuiele, art. nuielele

nuiá s. f., art. nuiáua, g.-d. art. nuiélei; pl. nuiéle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NUIÁ s. 1. vargă, (reg.) frișcă, japă, joardă, paliță, strămurare, (Mold.) palcă, (Transilv.) palțău, (prin Transilv.) zvoacă, (înv.) stroi. (O ~ de alun.) 2. v. băț. 3. băț, coadă, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ undiței.)

NUIA s. 1. vargă, (reg.) frișcă, japă, joardă, paliță, strămurare, (Mold.) palcă, (Transilv.) palțău, (prin Transilv.) zvoacă, (înv.) stroi. (O ~ de alun.) 2. băț, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. și Mold.) șteap. (L-a atins cu ~.) 3. băț, coadă, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ undiței.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nuiá (nuiéle), s. f.1. Băț, vargă. – 2. Lovitură de vargă. Lat. novella (Philippide, Principii, 33; Pușcariu 1200; Candrea-Dens., 1248; REW 5967). E dubletul lui nuvelă, s. f. (povestire scurtă), din fr. nouvelle, der. nuvelist, s. m., din fr. nouvelliste. Cf. v. sard. nuella, logud. noella „vie tînără”, it. novellame „plante tinere”.

Intrare: nuia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuia
  • nuiaua
plural
  • nuiele
  • nuielele
genitiv-dativ singular
  • nuiele
  • nuielei
plural
  • nuiele
  • nuielelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nuia, nuielesubstantiv feminin

  • 1. Vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vargă diminutive: nuielușă
    • format_quote Se furișează în livada îngrădită cu nuiele, peste drum. REBREANU, I. 10. DLRLC
    • format_quote Așază o leasă de nuiele numai înținată și niște frunzari peste dînsa. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • format_quote Să-ngrădească ulița Tot cu pari și cu nuiele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268. DLRLC
    • format_quote Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe gard de nuiele Și mai sus, pe schele. ALECSANDRI, P. P. 188. DLRLC
  • 2. Lovitură dată cu nuiaua. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-i dați douăzeci și cinci de nuiele. RETEGANUL, P. II 51. DLRLC
    • format_quote Li se trăgea cîteva nuiele la tălpi, ca să le vie mintea la cap. GHICA, S. X. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.