19 definiții pentru sucitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la fierăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.

sucitor, ~oare [At: MÂNCĂRILE, 103/4 / V: (reg) sic~, sâc~, ciuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: suci3 + -tor] 1 sn, (reg) sf Băț (gros) de lemn, neted, cu care se întindea foaia de aluat pentru plăcinte, tăiței etc. sau care se întrebuința la mestecat, bătut etc. Si: făcăleț (2), vergea, (rar) sul (10), (pop) mestecău1, (reg) melesteu, plăcintor, sucăleață. 2 sn (Reg) Bucată de lemn, în formă de sul, cu care se calcă rufele Vz: măngălău. 3 sn Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc. care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură Si: cordar (3), încordător, întinzător, întorcător. 4 sm (Mun; Olt) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) spre a o strânge Si: (reg) ceatlău (2-3). 5 sfn (Mrm; Olt) Dispozitiv care, prin învârtire, reglează cantitatea de grăunțe care trebuie să curgă în gaura pietrei de moară Si: (reg) grăunțar, năpustitor. 6 smn (Buc; Dob) Fiecare dintre bucățile de lemn fixate la capete în târcoalele prâsnelului de la moară Si: (pop) șiștor. 7 sm (Reg) Fiecare dintre penele de lemn dreptunghiulare înfipte în obada roții, cu ajutorul căreia se pune în mișcare prâsnelul morii Si: măsea. 8 sf (Mol) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 9 sf (Înv) Manivelă. 10 sf (Reg) Serpentină (la cazanul de fiert rachiu). 11 sf (Orn; Ban) Capântortură (Jynx torquilla). 12 sf (Orn; Ban) Pițigoi (Parus major). 13 sf (Orn; Ban) Pitulice (Sylvia atricapilla). 14 sf (Orn; reg) Privighetoare-cenușie V privighetoare (Sylvia cinerea).

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. (Mold., Transilv.) Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcinte, tăiței etc.; vergea. Aduce-n casă covățica cu făină, sita, sucitorul. SEVASTOS, N. 337. Se ia aluatul, se taie bucățele, se face boțuri rotunde și apoi se lățesc cu sucitorul. ȘEZ. VII 33. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la unele instrumente (ferăstrău, război de țesut etc.) care, fiind învîrtit, slăbește sau strînge o legătură. Lemnușul [de la ferăstrău] se mai cheamă și... sucitor. PAMFILE, I. C. 121.

SUCITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la întinderea și la subțierea foii de aluat. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbește sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor

sucitór n., pl. oáre (d. sucesc). Un băț rătund care se rostogolește pe un bot de cocă ca să-ĭ dea forma uneĭ foĭ.

ciuciutor, ~oare snf vz sucitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sucitor (reg.) s. n., pl. sucitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCITÓR s. făcăleț, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.)

SUCITÓR s. v. cordar, întinzător, manivelă, strună.

sucitor s. v. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. MANIVELĂ. STRUNĂ.

SUCITOR s. făcăleț, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sucitór, sucitoare, s.n. – (reg.) Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat; răzvalcă: „De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă” (Papahagi, 1925: 297). – Din suci (< sl. sukati) + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).

sucitór, sucitoare, s.n. – Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat; răzvalcă: „De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă” (Papahagi 1925: 297). – Din suci (< sl. sukati).

Intrare: sucitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucitor
  • sucitorul
  • sucitoru‑
plural
  • sucitoare
  • sucitoarele
genitiv-dativ singular
  • sucitor
  • sucitorului
plural
  • sucitoare
  • sucitoarelor
vocativ singular
plural
sâcitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuciutor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciucitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sicitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucitor, sucitoaresubstantiv neutru

  • 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vergea
    • format_quote Aduce-n casă covățica cu făină, sita, sucitorul. SEVASTOS, N. 337. DLRLC
    • format_quote Se ia aluatul, se taie bucățele, se face boțuri rotunde și apoi se lățesc cu sucitorul. ȘEZ. VII 33. DLRLC
  • 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la fierăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cordar
    • format_quote Lemnușul [de la fierăstrău] se mai cheamă și... sucitor. PAMFILE, I. C. 121. DLRLC
etimologie:
  • Suci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.