ventriloc ventrilocă ventrilog ventrilogă

  • 1. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Vorbi... nemișcat, ca un om neînsuflețit, de cîrpă; un om mecanic din cei aduși pe scenă la reprezentațiile de ventriloci. C. PETRESCU, C. V. 288.
      surse: DLRLC
    • [Gramofonul:] Eu sînt un mecanism precoce, Sînt o cutie ventrilocă, Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă. TOPÎRCEANU, P. 80.
      surse: DLRLC figurat (și) adjectival

etimologie:

2 definiții

ventriloc m. cel ce vorbește în așa chip, că vocea pare a ieși din pântece.

*ventrilóc m. (lat. ventriloquus, d. venter, pîntece, și loqui, a vorbi. V. locuțiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din pîntece saŭ cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu maĭ de departe. – Fals -log.

Intrare: ventriloc
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ventrilog ventrilogul
plural ventrilogi ventrilogii
genitiv-dativ singular ventrilog ventrilogului
plural ventrilogi ventrilogilor
vocativ singular ventrilogule
plural ventrilogilor

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ventriloc ventrilocul
plural ventriloci ventrilocii
genitiv-dativ singular ventriloc ventrilocului
plural ventriloci ventrilocilor
vocativ singular ventrilocule
plural ventrilocilor

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce, s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] – Din fr. ventriloque.

VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce, s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] – Din fr. ventriloque.

VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -e, s. m. și f. Persoană care. poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și a deschide gura, dînd impresia că vorbește din pîntece. Vorbi... nemișcat, ca un om neînsuflețit, de cîrpă; un om mecanic din cei aduși pe scenă la reprezentațiile de ventriloci. C. PETRESCU, C. V. 288. ◊ Fig. (Adjectival) [Gramofonul:] Eu sînt un mecanism, precoce, Sînt o cutie ventrilocă, Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă. TOPÎRCEANU, P. 80. – Variantă: ventrílog, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 69) s. m. și f.

ventrilóc s. m., pl. ventrilóci

ventrilóc s. m., pl. ventrilóci

VENTRILÓC, -Ă s.m. și f. Cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi].

VENTRILÓC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. (< fr. ventriloque)

VENTRILÓC ~că (~ci, ~ce) m. și f. adjectival Persoană care poate vorbi fără a mișca buzele, cu o voce înfundată, ce pare a veni din burtă. /<fr. ventriloque

VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc.

VENTRILÓG, -Ă, s. m. și f. v. ventriloc.

VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc.

VENTRILÓG, -Ă s.m. și f. v. ventriloc.