ventriloc, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / V: ~og smf, (îvr) ~oagă sf, vantrilog, vin~ sm / Pl: ~oci, ~oce / E: fr ventriloque] 1-2 (Persoană) care este capabilă de a rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen.

ventriloc, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) care poate vorbi fără a mișca buzele și fără a deschide gura, creînd impresia că vorbește din pîntece. ◊ Compar. Răspunzi cu glasul acela de ventriloc sau de scapet (VIN.). ◊ Fig. Eu sînt un mecanism precoce, Sînt o cutie ventrilocă (TOPÎR.). • pl. -ci, -ce. și ventrilog, -ă s.m., s.f. /<fr. ventriloque; cf. lat. ventrilŏquus, -i <venter, -tris „pîntece”, loqui „a vorbi”.

!ventriloc adj. m., s. m., pl. ventriloci; adj. f., s. f. ventrilocă; pl. ventriloce