ventriloc, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) care poate vorbi fără a mișca buzele și fără a deschide gura, creînd impresia că vorbește din pîntece. ◊ Compar. Răspunzi cu glasul acela de ventriloc sau de scapet (VIN.). ◊ Fig. Eu sînt un mecanism precoce, Sînt o cutie ventrilocă (TOPÎR.). • pl. -ci, -ce. și ventrilog, -ă s.m., s.f. /<fr. ventriloque; cf. lat. ventrilŏquus, -i <venter, -tris „pîntece”, loqui „a vorbi”.