17 definiții pentru veșnic vecinic

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic,-ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. (Și în forma vecinie) Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. Vecinie este numai rîul. id. ib. 157. Somnul cel veșnic = somnul morții, moarte. ♦ De lungă durată, continuu, permanent. Pe insulă era primăvară veșnică; un april care nu pleca niciodată din iasomie. BASSARABESCU, V. 142. La veșnice prefaceri se pleacă toată firea. BELDICEANU, P. 133. Că-n vecinică frăție Sufletu-mi se-nchină ție. ALECSANDRI, P. I 211. ♦ (Adverbial) Într-una, mereu, necontenit, neîncetat. Poposind puțin la Cișmeaua Mortului, unde picură veșnic apă de izvor. REBREANU, I. 9. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Și furcile de la fîntîni Stau veșnic neclintite-n soare. DEMETRESCU, O. 72. – Variantă: vécinic, -ă adj.

véșnic adj. m., pl. véșnici; f. véșnică, pl. véșnice

véșnic adj. m., pl. véșnici; f. sg. véșnică, pl. véșnice

VÉȘNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

Veșnic ≠ efemer, temporar, vremelnic

VÉȘNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează în veci; cu existență permanentă; etern. /<sl. vĕținu

véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s´a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu.

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

vecinic (veșnic) a. etern: vieața vecinică. [Tras din slav. VĬEČĬNŬ, etern].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viața veșnică – Pentru totdeauna, pentru vecie.

Intrare: veșnic
veșnic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veșnic veșnicul veșnică veșnica
plural veșnici veșnicii veșnice veșnicele
genitiv-dativ singular veșnic veșnicului veșnice veșnicei
plural veșnici veșnicilor veșnice veșnicelor
vocativ singular
plural
vecinic
adjectiv (A10) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vecinic vecinicul vecinică vecinica
plural vecinici vecinicii vecinice vecinicele
genitiv-dativ singular vecinic vecinicului vecinice vecinicei
plural vecinici vecinicilor vecinice vecinicelor
vocativ singular
plural