VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.

vas¹ sn [At: PSALT. HUR. 1^v/24 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ml vasum, (12-26) cf fr vaisseau, it vaso] 1 Recipient (de lut, de metal, de sticlă) de diferite forme și mărimi care servește mai ales la păstrarea lichidelor. 2 Recipient (de lut, de metal, de sticlă) de diferite forme și mărimi care se folosește ca obiect de ornament, de cult etc. 3 (Mpl; adesea determinat prin „de bucătărie”) Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă¹ sau la pregătirea mâncării. 4 (Rar; îs) ~ de noapte Oală de noapte. 5 (Îvp; mai ales în limbajul bisericesc; de obicei cu determinări ca „ales”, „dumnezeiesc” etc.) Persoană considerată purtătoare a grației divine. 6 (Îvp; mai ales în limbajul bisericesc; de obicei cu determinări ca „rău”, „spurcat” etc.) Persoană considerată purtătoare a unor însușiri malefice, diavolești. 7 (Mol; înv) Unitate de măsură de capacitate pentru vin, egală cu 1000 de litri. 8 Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (sau sub) apă, pentru transportul persoanelor, al materialelor sau cu destinații speciale Si: ambarcație, navă. 9 (Îc) ~-amiral Navă pe care își are sediul amiralul unei flote. 10 (Îac) Navă pe care este arborat pavilionul amiralului. 11 (Rar; îc) ~-pilot Pilotină. 12 (Atm) Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului Si: (îvr) vază¹ (3). 13 (Atm; înv; îs) ~ele seminții Vase seminifere. 14 (Atm; înv; îs) ~e purtătoare Canale excretoare ale testiculelor. 15 Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol, provenit din fuziunea mai multor celule, prin care circulă seva în plante. 16 (Bot; înv; îs) ~e de pulbere sau ~ele pulberii (ori pulberoase) Stamine. 17 (Înv; lpl) Instrumente. 18 (Înv; lpl) Unelte. 19 (Înv; lpl) Ustensile.

vas s.n. 1 Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de lut etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament, de cult etc. ◊ Vase comunicante v. comunicant. Vas de ud v. ud. ◊ Expr. A turna în el (ca într-un vas) v. turna. A lua țanc (sau țancul) (la un vas), a da cu țancul ori a da țanc (la un vas) v. țanc. A lua țenchi de la un vas v. țenchi. ◊ Fig. Vas de lut = trupul omenesc. ♦ (bis.; mai ales cu determ. ca „ales”, „dumnezeiesc”, „rău”) Persoană înzestrată cu har divin sau cu însușiri malefice, diavolești. Pîntece sfînt și vas dumnezeiesc (ANTIM). ♦ (mai ales la pl.) Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mîncării; fiecare dintre aceste farfurii, oale, castroane etc. A pus pe masă multe vase cu bucate. ◊ Vas-minune = vas de bucătărie a cărui construcție permite prepararea rapidă a mîncărurilor, prin fierbere sub presiune; oală cu presiune. Vas de iena v. iena. 2 (adesea cu determ. care indică felul, mijlocul de propulsie, scopul etc.) Vehicul amenajat și echipat pentru transportul pe apă al călătorilor, al mărfurilor sau pentru destinații speciale; navă. În port se află mai multe vase comerciale. ◊ Vas-pilot = pilotină. Vas-amiral v. amiral. Vas petrolier v. petrolier. 3 (anat.) Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sîngele, limfa etc. în interiorul organismului. ◊ Vase aferente v. aferent. Vase capilare v. capilar. Vase coronare v. coronar. Vas pulsant v. pulsant. Vas sîngifer v. sîngifer. 4 (bot.) Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol, format prin fuziunea mai multor celule, prin care circulă seva în plante. 5 (înv.; la pl.) Instrumente, unelte, ustensile. Sfeșnicul luminii și toate vasele lui (BIBLIA 1688). • pl. -e, (înv.) -uri. /lat. vasum; cf. și fr. vaisseau, it. vaso.

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare inchise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, porțelan, pămînt, metal, lemn etc., de diferite forme și mărimi, servind de obicei pentru păstrarea lichidelor, rar pentru materii solide (uneori și ca obiect de ornament). Am reușit să... spargem un vas chinezesc. SAHIA, N. 48. Ilie Costoroabă intră cu un vas nou de brad mirositor, plin cu apă neîncepută, pe care îl așază pe masă. HOGAȘ, DR. II 191. Vrînd să-l aline, îi arătară... un vas cu vro trei mii monede. NEGRUZZI, S. I 203. ◊ (Poetic) Și-a păstrat inima vas curat. GALACTION, O. I 172. ◊ (Urmat de determinări oare arată felul, destinația) Vas de flori. ▭ Dorul e cenușă sfîntă, inima vas funerar! MACEDONSKI, O. I 241. Acel vas cu botez se află pe o masă în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29. Galben-de-soare povățui pe fata de împărat cum să facă ca să pună mîna pe vasul de botez. id. ib. 30. Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mîncării. Din casă începu să împartă tot ce avea: haine, vase, lavițe. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Gătiră o cină plăcută numai în vase de aur. ISPIRESCU, L. 7. Era un număr însemnat de vase de argint: cupe, talere, discuri. BĂLCESCU, O. II 265. 2. Vehicul mare folosit pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor; navă. Toate vasele sînt în revizuire și reparație la arsenal. CAMIL PETRESCU, T. II 184. Vasul nostru bătrîn, slăbit din încheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea în coastele-i de lemn. BART, S. M. 52. Privesc trecînd mulțime de vase călătoare Ce lunecă pe valuri. ALECSANDRI, O. 79. ◊ (Poetic) Vasul alb al dragostei curate A pierit, înșelător miraj. BENIUC, V. 40. ◊ Pod de vase v. pod (1). 3. Fiecare din tuburile închise în care circulă sîngele în interiorul organismului. Chiar și în vasele sanguine cele mai mici, vase capilare, între sînge și țesutul înconjurător este un strat de celule, constituind peretele vasului. ANATOMIA 33. Vas capilar v. capilar. Vas limfatic v. limfatic.

VAS- v. vaso-.

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticlă, lemn, metal, lut, plastic), de forme și dimensiuni diferite, destinat pentru păstrarea sau transportarea diverselor materiale (în special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mâncării; veselă; blide. 3) Organ tubular închis care permite circulația substanțelor lichide (sânge, limfă) în organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigură legătura dintre vene și artere. 4) fiz.: ~e comunicante două (sau mai multe) vase, unite între ele la bază printr-un tub de legătură, astfel încât un lichid turnat într-unul din vase trece și în celelalte, ajungând în toate la același nivel. 5) Vehicul construit și echipat pentru transportul pe apă (sau sub apă); navă. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circulă seva în plante. /<lat. vasum

vas n. 1. obiect de pus lichide, fructe, flori, parfumuri, sau spre a servi de ornament; 2. butoiu: un vas de vin; 3. tot ce servă pentru uzul mesei, ca străchini, farfurii, etc.: vase de bucătărie; 4. bastiment de navigat: cârmaci molatici vasul duc spre stâncă BOL.; 5. Anat. se zice de canalurile în cari circulă diversele fluide ale corpului uman. [Lat. VAS].

vas n., pl. e (lat. vas, pop. vasum, it. sp. pg. vaso, pv. cat. vas). Lucru de ținut lichide (oală, strachină, farfurie, care se numesc și vase de bucătărie saŭ blide) saŭ de pus florĭ saŭ de ținut de frumuseță: un vas de marmură. Butoĭ saŭ alt-ceva de ținut vin: se făcuse așa de mult vin, în cît nu maĭ eraŭ vase unde să-l puĭe. Bastiment: un vas de războĭ (V. barabaftă). Anat. Vînă saŭ altă cavitate care conține lichid: vasele capilare ale plantelor. Eŭf. Vas de noapte, țucal.

vaso- Elem. de compunere „(referitor la un) vas sangvin”, „circulație vasculară”. • /<fr., it. vaso-, vasi-; cf. lat. vas, -is „vas, recipient”.

VASO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) vas sanguin”, „canal”, „circulație vasculară”. [Var. vas-. / cf. fr., it. vaso- < lat. vas].

VASO- elem. „sistem vascular; canal, vas anatomic”. (< fr. vaso-, cf. lat. vas)

vas-mamă s. n. ◊ „Construcția unui tanc petrolier de un milion de tone este destul de ingenioasă. El se compune dintr-un vas-mamă și patru chesoane detașabile, care fac corp comun cu nava.” R.l. 19 XII 74 p. 6; v. și anteprogramat (1973) //din vas + mamă//

vas-minune s. n. 1978 (gosp.) Vas de bucătărie a cărui construcție permite prepararea rapidă a mâncărurilor, prin fierbere sub presiune v. oală-minune (din vas + minune, după oală-minune)

vas s. n., pl. vase

vas s. n., pl. vase

vas s. n., pl. vase

VAS s. I. 1. recipient. (~ pentru păstrarea unui fluid.) 2. (reg.) hârb. (~ pentru gătit.) 3. v. vază. 4. v. vapor. II. (BOT.) vas ciuruit v. vas liberian; vas liberian = tub ciuruit, vas ciuruit.

VAS s. 1. recipient. (~ pentru păstrarea unui fluid.) 2. (reg.) hîrb. (~ pentru gătit.) 3. vază. (Un ~ cu garoafe.) 4. (MAR.) navă, vapor, (rar) bastiment. (~ de mare tonaj.)

vas (-se), s. f. – 1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn).

VASO- „sistem vascular, canal, conduct, vase anatomice”. ◊ L. vas, vasis „vas, oală, recipient” > fr. vaso-, germ. id., engl. id. > rom. vaso-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a aparatului circulator; ~motor (v. -motor), adj., 1. Care determină contractarea și dilatarea vaselor sanguine. 2. (Despre nervi) Care se exercită asupra pereților vaselor sanguine; ~plegie (v. -plegie), s. f., dilatație generalizată a vaselor sanguine; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a vaselor deferente; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., procedeu hemostatic constînd în strivirea vaselor cu ajutorul unei pense medicale; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care se fixează în mod electiv pe vasele sanguine.

vas, vase s. n. Obiect de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, solidelor etc. sau ca ornament. ◊ Vas liturgic = vas care se întrebuințează la sfânta Liturghie (disc, potir, steluță, copie, linguriță) și la alte acte liturgice (vasul cu sfântul mir, litier tiplotă și vasul cu apă sfințită). – Din lat. vasum.

Vas, -ea, -eia v. Vasilie IV 1.