vas s.n. 1 Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de lut etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament, de cult etc. ◊ Vase comunicante v. comunicant. Vas de ud v. ud. ◊ Expr. A turna în el (ca într-un vas) v. turna. A lua țanc (sau țancul) (la un vas), a da cu țancul ori a da țanc (la un vas) v. țanc. A lua țenchi de la un vas v. țenchi. ◊ Fig. Vas de lut = trupul omenesc. ♦ (bis.; mai ales cu determ. ca „ales”, „dumnezeiesc”, „rău”) Persoană înzestrată cu har divin sau cu însușiri malefice, diavolești. Pîntece sfînt și vas dumnezeiesc (ANTIM). ♦ (mai ales la pl.) Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mîncării; fiecare dintre aceste farfurii, oale, castroane etc. A pus pe masă multe vase cu bucate. ◊ Vas-minune = vas de bucătărie a cărui construcție permite prepararea rapidă a mîncărurilor, prin fierbere sub presiune; oală cu presiune. Vas de iena v. iena. 2 (adesea cu determ. care indică felul, mijlocul de propulsie, scopul etc.) Vehicul amenajat și echipat pentru transportul pe apă al călătorilor, al mărfurilor sau pentru destinații speciale; navă. În port se află mai multe vase comerciale. ◊ Vas-pilot = pilotină. Vas-amiral v. amiral. Vas petrolier v. petrolier. 3 (anat.) Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sîngele, limfa etc. în interiorul organismului. ◊ Vase aferente v. aferent. Vase capilare v. capilar. Vase coronare v. coronar. Vas pulsant v. pulsant. Vas sîngifer v. sîngifer. 4 (bot.) Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol, format prin fuziunea mai multor celule, prin care circulă seva în plante. 5 (înv.; la pl.) Instrumente, unelte, ustensile. Sfeșnicul luminii și toate vasele lui (BIBLIA 1688). • pl. -e, (înv.) -uri. /lat. vasum; cf. și fr. vaisseau, it. vaso.