VARIA¹ s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VARIA², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

varia³ [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a / Pzi: ~iez, 3 (îvr) varie / E: fr varier, lat variare] 1 vt(f) A face să-și schimbe natura. 2 vt(f) A face să ia aspecte multiple și diferențiate Si: a diversifica. 3 vt(f) A face să capete trăsături particulare distincte Si: a deosebi² (14), a diferenția (1). 4 vt(f) A face să capete succesiv valori diferite. 5 vt(f) (C. i. teme, motive muzicale) A supune unor transformări melodice, ritmice, armonice etc., menținând elementele caracteristice fundamentale. 6 vi A trece prin modificări succesive. 7 vi A avea fluctuații Si: a fluctua, a oscila. 8 vi (Mat) A lua valori diferite. 9 vi A prezenta diferențe (în funcție de anumiți factori). 10 vi (D. aparate de măsură) A indica valori fluctuante.

varia² si [At: AN. IST. NAȚ. I, 336 / P: ~ri-a / E: fr varia] 1 Culegere de scrieri diverse și, de obicei, de mică întindere Si: varietăți Vz varietate (6). 2 Rubrică a unei publicații periodice, care cuprinde articole scurte, note, informații etc., având conținut variat Si: varietăți Vz varietate (5).

varia¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 18 / Pl: ~ii / E: ngr βαρεῖα] (Înv) Accent grav.

varia³ vb. I. 1 intr. A trece prin modificări succesive, a avea fluctuații, a lua valori diferite; a prezenta deosebiri, variație (în funcție de anumiți factori); a se deosebi. Credințele morale au aceeași neschimbată esență, oricît de mult ar varia formele (IORGA). ♦ (despre aparate de măsură) A indica valori fluctuante. 2 tr. A schimba, a modifica, a face dă devină diferit, să ia aspecte multiple, să capete diversitate, trăsături distincte. Operațiunea se poate repeta variind după plac condițiile (BLA.). ◊ (absol.) Se făcu tăcere. Ca să varieze... începu să mormăie textul unei scrisori (ARGH.). ♦ A face să capete succesiv valori diferite. Toate manevrele se efectuează variind unghiul de incidență al aripilor (ENC.TEHN.). 3 tr. (muz.; compl. indică teme, motive muzicale etc.) A supune unor transformări melodice, ritmice, armonice etc., menținînd elementele caracteristice fundamentale. Cîntînd... un exercițiu complicat care varia la nesfirșit o temă (CĂL.). ◊ Ext. Acești gînditori și cercetători nu fac alt decît să varieze același motiv (BLA.). 4 intr. (mat.; despre mărimi, cantități) A-și schimba valoarea în raport cu altele. • sil. -ri-a. prez.ind. -iez. / <fr. varier, lat., it. variare.

varia² subst. invar. 1 Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2 Rubrică a unei publicații periodice în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. cu conținut variat; varietăți. /<fr. varia, lat. varia, s.n. pl. de la adj. varĭus, -a, -um „diferit”.

varia¹ s.f. Accent grav în alfabetul chirilic. • pl. -ii. /<ngr. βαρεία.

VARIA², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3.Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

VARIA¹ s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VARIA², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție, valoare etc. cu altceva. Salariul variază însă după cultura tehnică pe care o ai. SAHIA, U. R. S. S. 87. Știi că la Constantinopol rar să nu te pomenești din somn în sunete de tun, al căror număr variază după rangul localității unde s-a ivit incendiu. GHICA, A. 3. 2. Tranz. fact. A da o formă diferită, a face să fie felurit; a schimba. Un vînt ușor și întrerupt se legăna... mișcînd și variind lumina soarelui. GALACTION, O. I 208.

VARIA¹ s. n. (Latinism) 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite și (de obicei) mărunte. 2. Rubrică într-o revistă, în care se publică diferite articole, note și informații mărunte.

VARIA s.n. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia].

VARIA vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o formă diferită. [Pron. -ri-a., p. i., 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare].

VARIA¹ s. n. pl. 1. culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. (< lat. varia)

VARIA² vb. I. intr. 1. a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. (mar.; despre mărimi, cantități) a-și schimba valoarea în raport cu altele (constante). II. tr. a schimba, a da o formă diferită. (< fr. varier, lat. variare)

VARIA n. 1) Culegere de scrieri variate. 2) Rubrică într-o revistă, care include diferite materiale mici (articole, note, informații). [Sil. -ri-a] /<fr. varia

A VARIA ~ez 1. tranz. A face să capete o formă deosebită; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe modificări într-un timp scurt. 2) A se realiza sub forme diverse. /<it. variare, fr. varier

varià v. 1. a (se) schimba; 2. a da forme diferite.

VARIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius.

variu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii, (înv) ~ie af / E: lat varius, -a, -um] 1 (Asr) Variat (3). 2 (Îvr) Variat (1).

variu, -ie adj. (mai ales la pl.; de obicei precedă subst. pe care îl determ.) Diferit, variat. A refuzat oferta din varii motive. • pl. -ii. /<it. vario, lat. varĭus, -a, -um.

VARIU, -IE, varii, adj. (Înv.) Variat. – Din lat. varius.

VARIU, -IE, varii, adj. (Învechit) Felurit, variat. Cu sfințenie am notat variile minuni, de care e plin acest capodoperă politico-filozofic. CARAGIALE, O. VII 62.

VARIU, -IE adj. (Rar) Diferit, variat. [Cf. it. vario, lat. varius].

variu a. felurit: cunoștiințe varii.

*váriŭ, -ie adj. (lat. varius). Rar. Variat, felurit.

varia² (lat.) (desp. -ri-a) s. n. pl.

varia¹ (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. variez (desp. -ri-ez), 3 variază, 1 pl. variem; conj. prez. 1 sg. să variez, 3 să varieze; ger. variind (desp. -ri-ind)

varia² (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variază, 1 pl. variem (-ri-em), 2 pl. variați; conj. prez. 3 să varieze; ger. variind (-ri-ind)

varia¹ (lat.) (-ri-a) s. n. pl.

varia s. n. pl. (sil. -ri-a)

varia vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. variez, 3 sg. și pl. variază, 1 pl. variem (sil. -ri-em), 2 pl. variați; conj. prez. 3 sg. și pl. varieze; ger. variind (sil. -ri-ind)

variu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. varie (desp. ri-e); (mai frecv.) pl. m. și f. varii

variu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. varie (-ri-e); pl. m. și f. varii

variu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. varie (sil. -ri-e); pl. m. și f. varii

variez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riind ger., -riere inf. s.

variu, -rie; -rii.

VARIA vb. 1. v. diferi. 2. v. fluctua.

VARIA vb. 1. a se deosebi, a se diferenția, a diferi, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.) 2. a fluctua, a se schimba, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.)

A varia ≠ a uniformiza

VARIU adj. v. deosebit, diferit, divers, felurit, variat.

variu adj. v. DEOSEBIT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. VARIAT.

variu (-ie), adj. – Variat. Lat. varius (sec. XIX). – Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s. f.; variantă, s. f.; variați(un)e, s. f.; varietate, s. f.; varieteu, s. n. (teatru de varietăți).

varia subst. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care, așezat înaintea unui semn vocal cu o durată de o bătaie, face ca această notă să fie executată cu o ușoară săltare a vocii; așezată înaintea unui semn vocal cu durata de o jumătate de bătaie, produce asupra acestuia un simplu accent. – Din gr. varia „grav”.

varia, variez v. t. a avea orgasm, a ejacula.