5 intrări

60 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vari smi [At: ANTONESCU, D. / E: fr vari] Specie de maimuță de talie mică, cu blană deasă, care trăiește în pădurile din nordul insulei Madagascar (Lemur variegatus).

vari s.m. (zool.) Specie de maimuță din familia lemurienilor, cu blana deasă, cu pete negre și albe, care trăiește în pădurile din N-E Madagascarului și se hrănește mai ales cu fructe și cu insecte. • /<fr. vari.

VARI s. m. cel mai mare dintre lemurieni, cu blană deasă, negru cu alb, în pădurile din nord-estul Madagascarului. (< fr. vari)

VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR-ORĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei[1] egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varo] – Din fr. varheure. modificată

  1. În original Multiplu al secundei... gall

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VÂRÎ, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

var1 sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: v(olt) + a(mper) + r(eactiv)] 1 (Fiz) Unitate de măsură a puterii electrice reactive, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt Si: voltamper reactiv. 2 Simbol pentru var1 (1).

var2 sn [At: PO 40/23 / Pl: ~uri / E: vsl варъ, bg вар] 1 (Șîs ~ nestins, ~ ars) Oxid de calciu obținut prin calcinarea calcarului, folosit în industrie, în construcții etc. Si: (reg) varniță (7). 2 (Șîs ~ stins) Hidroxid de calciu obținut prin hidratarea oxidului de calciu, folosit în construcții, în industrie etc. 3 (Șîs lapte de ~, înv ~ alb) Suspensie de hidroxid de calciu în apă, folosită mai ales la văruit1. 4 (Îs) Apă de ~ Soluție apoasă, clară, de hidroxid de calciu cu proprietăți antidiareice, antiacide și antiseptice. 5 Strat subțire de lapte de var2 aplicat pe un perete. 6 (Olt; Mun; pex; șîs ~ lucrat) Tencuială. 7 (Înv; șîs ~ carbonat, carbonat de ~) Calcar. 8 (Înv; și îas) Calcit. 9 (Îvr; îs) Sulfat de ~ Ghips (1). 10 (Îvr; îs) ~ de plumb Ceruză. 11 (Îvr) Calciu din organismul animal.

varo sf [At: LTR2 XVIII, 438 / S și: (prescurtat) varh / Pl: ~re / E: fr varheure] (Fiz) Unitate de măsură a energiei electromagnetice reactive, corespunzătoare puterii reactive de un var1 (1) pe oră.

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

vârî [At: URECHE, L. 111 / Pzi: vâr, (îrg) ~răsc / E: vsl ] 1 vt A introduce. 2 vt A înfunda. 3 vt A cufunda (1). 4 vt (Îe) A-și ~ (ceva) în cap A învăța. 5 vt (Îae) A-și forma o prejudecată (despre ceva sau cineva). 6 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) în cap A face (pe cineva) să înțeleagă bine (ceva). 7 vt (Îae) A convinge pe cineva de adevărul unui fapt (eronat). 8 vt (Îae) A sugera cuiva ceva. 9 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) pe gât A forța pe cineva să accepte ceva împotriva voinței proprii. 10 vt (Fam; îe) A-și ~ coada (în ceva) A interveni în chestiuni care nu-l privesc. 11 vt (Pfm; îe) A-și ~ dracul (necuratul, naiba etc.) coada A se ivi neînțelegeri sau complicații neașteptate. 12 vt (Îe) A-și ~ (sau a-i ~ cuiva) mințile (sau, rar, mintea) în cap A-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale. 13 vt (Îae) A se cuminți sau a face să se cumințească. 14 vt (Îe) A ~ pe dracu în sân (sau, reg, în cămașă) A arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. 15 vt (Îe) A ~ banii în buzunar A-și însuși în mod ilicit o sumă de bani (care revine de drept altcuiva). 16 vt (Îe) A-și ~ mâna până-n cot în banul public sau a-și ~ mâinile până la coate în banii cuiva A comite o fraudă. 17 vt (Îae) A sustrage o sumă de bani din avutul cuiva. 18 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) sub (sau în) nas A prezenta (ceva cuiva) cu insistență. 19 vt (Rar; îe) A ~ răspuns A-și exprima părerea. 20 vt (Reg; îe) A-și ~ capul în gard A nu ști unde să se ascundă de rușine. 21 vt (Reg; îe) A ~ (cuiva) o rață-n traistă A pricinui (cuiva) neliniște, îngrijorare. 22 vt (Fam; îe) A o ~ pe mânecă A se speria de consecințele faptelor sale Si: a o sfecli, a o băga pe mânecă. 23 vt (Îe) A-și ~capul (la cineva sau, reg, pe ceva) A se angaja (la cineva). 24 vt (Înv; îe) A o ~ cu oiștea în gard A face o gafă. 25 vt (Fam; îe) A ~ un fitil (sau fitiluri) A țese intrigi, provocând discordie. 26 vt (Reg; îe) A nu-și ~ capu-n roată A nu se expune pericolului. 27 vt (C. i. corpuri ascuțite) A înfige. 28 vt (Rar; îe) A-i ~ (cuiva) un cuțit în suflet A-i pricinui (cuiva) neliniște, supărare. 29 vt (Prin exagerare) A se apropia (de...). 30 vt (Îe) A-și ~ nasul A cerceta cu indiscreție Si: a iscodi. 31 vt (Îae; șîe a-și ~ nasul în toate, a-și ~ nasul pretutindenea, a-și ~ nasul unde nu-i fierbe oala) A se amesteca (inoportun) în chestiuni care nu-l privesc. 32 vt A include. 33 vt A insera. 34 vt (C. i. bani, capital) A investi. 35 vt (Fig) A inocula. 36 vt (Fig) A stârni. 37 vt (C. i. ființe; cu diverse determinări locale introduse prin prepoziții și care indică un spațiu închis) A face să intre (de bună voie sau forțat). 38 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la (sau în) pușcărie (sau la închisoare, în temniță, în ocnă) A face să fie închis, întemnițat. 39 vt (Îe) A ~ (pe cineva) (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) A omorî (pe cineva). 40 vt (Îae) A pricinui (cuiva) supărări foarte mari. 41 vt (C. i. oameni) A face să fie angajat într-un post2. 42 vt (C. i. oameni) A determina să facă un anumit lucru (reprobabil). 43 vt (C. i. oameni) A face să fie copleșit (de…). 44 vr (D. ființe) A pătrunde (într-un spațiu închis sau acoperit). 45 vr (Îe) A se ~ sub pielea (cuiva) A câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea (cuiva). 46 vr (Îe) A se ~ în dragoste (la cineva) A căuta să câștige încrederea (cuiva). 47 vr (Înv; îe) A se ~ sub aripile (cuiva) A obține protecția (cuiva). 48 vr (Îe) A se ~ în sufletul (cuiva) A plictisi (pe cineva), manifestând un interes sau o simpatie prea insistentă, agasantă. 49 vr (Îe) A se ~ în ochii (sau, rar, în auzul cuiva) A agasa (2) (pe cineva). 50 vr (Îe) A se ~ ca musca (în curul calului sau în băligar) A se amesteca cu insistență, nepoftit, în treburile altuia. 51 vr A se înghesui (în mulțime). 52 vr A se amesteca (intervenind într-un fel oarecare). 53 vr A se angaja ca…

var1 s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru puterea electromagnetică reactivă, corespunzînd unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt; (simbol pentru) voltamper reactiv. pl. -i. /<fr. var, engl. VAR, abr. de la V[olt]-A[mpere] R[eactive].

var2 s.n. 1 (și var nestins, var ars) Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase, folosit în special ca liant al mortarului în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Suspensie de var folosită pentru spoitul pereților caselor; lapte de var. ◊ Apă de var v. apă. Clorură de var v. clorură. Lapte de var v. lapte. Var stins v. stins. ◊ Compar. La ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul (CĂL.). ♦ Strat subțire de lapte de var care s-a uscat după ce a fost aplicat pe un perete. A măturat varul căzut la cutremur de pe pereți. 2 (înv.) Calcar, calcit. • pl. -uri. /<sl. veche варъ ; cf. bg. вар.

varo s.f. (fiz:.) Unitate de măsură pentru energia reactivă echivalentă cu puterea reactivă de un var pe oră și egală cu 3600 de varsecunde (abr. varh). • pl. -e. /<fr. varheure.

văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vărau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.

vîrî vb. IV. 1 tr. A băga, a introduce; a cufunda. Astupă cu îngrijire stecla cu dopul, o vîrî în sîn, își luă comanacul din cap și... începu a mînca cu smerenie și cumpătat (HOG.). ◊ expr. A-i vîrî cuiva (ceva) pe gît = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. Părerea lui... să nu ne-o vîre nouă cu de-a sila pe gît! (CAR.). A-i vîrî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru. Are să trebuiască să înveți... bucoavnă sîrbească și să-ți vîri în cap stihuri de Omer (SADOV.); b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat. Ăsta ți-a vîrît în cap prostiile (CĂL.); c) a sugera cuiva ceva. El ți-a vîrît în cap că ar trebui să plecați. A-și vîrî (sau a-i vîrî cuiva) mințile în cap = a) a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; b) a se cuminți sau a face să se cumințească. Sper ca acest preaviz îți va vîrî mințile în cap (CĂL.). A vîrî (cuiva ceva) sub (sau în) nas = a pune în față, a prezenta cu insistență. O să-mi vîre în nas cine știe ce sentință de evacuare! (GAL.). A vîrî vrajbă (sau zîzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. Își vîră (sau și-a vîrît) naiba (sau necuratul etc.) coada (undeva sau în ceva), se spune cînd într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate). Diavolul vrajbei nu cuteza să-și vîre coada între ei (ISP.). A-și vîrî coada în ceva v. coadă. A-și vîrî capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A vîrî un fitil (sau fitiluri, fitile) v. fitil. A-și vîrî nasul în ceva (ori undeva, în toate, peste tot, unde nu-i fierbe oala) v. nas. A(-i) vîrî (cuiva) pumnul în gură v. pumn. ♦ (compl. indică corpuri ascuțite) A înfige, a împlînta. Alsacianul a spus că-i vîră sabia în piept (CA. PETR.). ♦ (compl. indică bani, bunuri materiale) A investi, a plasa. N-ar avea unde să meargă, toată averea lor fiind vîrîtă în cele două moșii (REBR.). 2 tr. (compl. indică ființe; cu determ. locale care indică spații închise) A-l face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). Îi putu urni cu nuiaua din urmă... și-i vîrî în tîrlă (VOIC.). ◊ expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (sau în pămînt) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile. Mai tare comanda, mai tare! că te vîr înpămînt! (SADOV.); b) a cauza cuiva supărări foarte mari. Numai aceste erau de ajuns, ba și de întrecut, s-o vîre în groapă pe biata babă (CR.). A vîrî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. Familia, puternică, se socotește insultată și-l vîră pe reclamant la închisoare (CĂL.). 3 tr. (compl. indică oameni; cu determ. care indică o reacție nedorită de cel vizat, o faptă reprobabilă, o circumstanță nefavorabilă) A împinge, a îmboldi (la...); a face să fie cuprins, copleșit (de...). La așa vreme te face să pierzi răbdarea și fără să vrei te vîră în păcat (CR.). ◊ expr. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria (foarte) tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimînta, a înfricoșa. Să nu mai zici că vine lupul, moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele (CR.). Să-ți spun drept, cucoane, că m-ai vîrît în spărieți cu pistolul dumitale (HOG.) A (se) vîrî în (ori la) belea v. belea. A vîrî pe cineva în păcat v. păcat. A vîrî pe cineva în toate grozile morții v. tot. 4 refl. (despre ființe; cu determ. care indică de obicei spații închise sau acoperite) A intra, a se băga undeva. Se vîrî sub o blană de urs și adormi (DELAVR.). ◊ expr. A se vîrî sub pielea cuiva = a cîștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. Se vîrîse sub pielea milionarului, îi ajunsese un fel de mînă dreaptă (PER.). A se vîrî în sufletul cuiva v. suflet. A se vîrî ca o șopîrlă v. șopîrlă. ♦ A se înghesui (pentru a pătrunde undeva). Se vîrîrî printre oameni cum putură, să vadă mai de-aproape despre ce e vorba (CA. PETR.). ♦ A se amesteca (intervenind cu ceva într-un sens oarecare). S-a tot vîrît ba să fie la cumpărarea moșiei, ba acuma la împărțirea pămînturilor (REBR.). 5 refl., tr. A face ca cineva să fie angajat, a angaja sau a se angaja într-un serviciu. Ionică se vîră argat (CĂL.). • prez.ind. vîr. /<sl. veche въврѣтн.

VAR2 s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VARORĂ, varore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh] – Din fr. varheure.

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VÂRÎ, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neințelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

VÎRÎ, vîr, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori în concurență cu băga) A băga, a introduce. Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. ◊ Expr. A-și vîrî nasul în ceva (undeva sau în toate) v. nas (1). A-și vîrî coada (în ceva) v. coadă (1). A-și vîrî dracul coada v. coadă (1). A-i vîrî cuiva ceva pe gît = a sili pe cineva să accepte ceva împotriva voinței sale. A-i vîrî cuiva ceva în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; a sugera cuiva ceva. Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. A-și vîrî capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A-și vîrî (sau a vîrî cuiva) mințile în cap = a se cuminți (sau a face pe cineva să se cumințească). Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. A vîrî vrajbă = a semăna neînțelegeri, ură; a face intrigi. Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. ♦ A înfige, a împlînta. (Fig.) Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. ◊ (Cu complementul «bani», «capital») A învesti. A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. 2. Tranz. (Cu privire la oameni) A face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat); (cu privire la animale) a conduce, a mîna înăuntru. Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. ◊ Expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (în mormînt sau în pămînt) = a) (în amenințări) a omorî pe cineva. Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205; b) a pricinui cuiva supărări mari, a ucide pe cineva cu zile. Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) sau în sperieți (sau în toți sperieții) sau în groază (sau în toate grozile morții) = a speria tare (pe cineva), a îngrozi. Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. id. ib. 121. Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. id. ib. 186. A vîrî (pe cineva) în (sau la) belea V. belea. ♦ (Cu determinarea «la pușcărie», «la închisoare» sau un echivalent al acestora) A face ca cineva să fie închis, întemnițat. Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. ♦ Tranz. fact. (Cu diverse determinări care indică o ocupație, o meserie) A face să fie angajat într-un serviciu. Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. 3. Refl. A intra, a se băga (într-un spațiu îngust). Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. ♦ A se înghesui. Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. ◊ Expr. A se vîrî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva manifestîndu-i un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insinuant. Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. A se vîrî sub pielea cuiva = a căuta să cîștige încrederea sau dragostea cuiva, a se insinua pe lîngă cineva. Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. ♦ Fig. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzînd unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].

VARO s.f. (Fiz.) Unitate de energie reactivă corespunzînd puterii reactive de un var pe oră. [< fr. varheure].

VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)

VARO s. f. unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră. (< fr. varheure)

A VĂRA ~ez 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

A VÂRÎ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ◊ A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forța pe cineva să facă ceva contra voinței sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înțeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-și ~ (sau ~ cuiva) mințile în cap a se cuminți sau a cuminți pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forțat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. ~ vacile în ocol.~ pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viața cuiva; a omorî. /<sl. virĕti

A SE VÂRÎ mă vâr intranz. A interveni între alții. ◊ ~ în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerințe insistente. ~ sub pielea cuiva a câștiga susținerea cuiva prin lingușire. /<sl. virĕti

vârî v. a (se) băga afund. [Slav. VRĬETI, a pune înăuntru].

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.

vîr, a -î v. tr. (din maĭ raru vîrăsc, d. bg. *viram, na-viram și za-viram, vîr, care vine d. vsl. vrĭeti-vron, a închide. V. vretie. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zădărăsc). Bag, introduc: a vîrî sulița’n coastă. A te vîrî, a intra, a te insinua: nu te vîrî în societatea lor! A te vîrî slugă, a te vîrî la stăpîn, a te face servitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

var2 (unitate de măsură) s. m., pl. vari; simb. var (2 var)

var-o s. m., g.-d. art. varului-o; pl. vari-o

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 vărea; conj. prez. 1 sg. să vărez, 3 să văreze

vârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vâr, 3 vâ, imperf. 1 vâram; conj. prez. 1 sg. să vâr, 3 să vâre

var1 (unitate de măsură) s. m., pl. vari

var-o s. m., g.-d. art. varului-oră; pl. vari-o

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 vărea

vârî (a ~) vb., ind. prez. 3 vâră, 1 pl. vârâm, imperf. 3 sg. vâra, perf. s. 3 sg. vârî 3 pl. vârâră; conj. prez. 3 să vâre; ger. vârând; part. vârât

văra vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 sg. și pl. vărea

vârî vb., ind. prez. 1 sg. vâr, imperf. 3 sg. vâra, conj. prez. 3 sg. și pl. vâre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRÎ vb. 1. v. băga. 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moșier.) 11. v. investi.

VÎRÎ vb. 1. a băga, a introduce. (~ mîna în apă, cheia în broască.) 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a băga, a împlînta, a înfige, (rar) a implanta, (înv. și reg.) a petrece. (A ~ cuțitul în el.) 6. a băga, a îndesa, a înfunda, a trage. (~ căciula pe cap.) 7. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi. (Nu vă ~ așa în mine!) 8. a băga, a închide, a pune. (Îl ~ la arest.) 9. a se amesteca, a se băga, a interveni. (Nu s-a ~ în discuțiile noastre.) 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moșier.) 11. a băga, a investi, a plasa. (Cît capital a ~ în această afacere?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

văra, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).

văra, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).

a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele să câștige aprecierea cuiva.

a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.

a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.

a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva).

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze.

Intrare: vari
substantiv masculin (M74)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vari
  • variul
  • variu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vari
  • variului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: var (u.m.)
var1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var
  • varul
  • varu‑
plural
  • vari
  • varii
genitiv-dativ singular
  • var
  • varului
plural
  • vari
  • varilor
vocativ singular
plural
Intrare: var-oră
var-oră2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var-o
  • varul-o
plural
  • vari-o
  • varii-o
genitiv-dativ singular
  • var-o
  • varului-o
plural
  • vari-o
  • varilor-o
vocativ singular
plural
  • silabație: var-o-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varo
  • varora
plural
  • varore
  • varorele
genitiv-dativ singular
  • varore
  • varorei
plural
  • varore
  • varorelor
vocativ singular
plural
varh abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • varh
var-oră1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var-o
  • var-ora
plural
  • vari-ore
  • vari-orele
genitiv-dativ singular
  • var-ore
  • var-orei
plural
  • vari-ore
  • vari-orelor
vocativ singular
plural
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
vări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vârî
verb (VT347)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârî
  • vârâre
  • vârât
  • vârâtu‑
  • vârând
  • vârându‑
singular plural
  • vâ
  • vârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâr
(să)
  • vâr
  • vâram
  • vârâi
  • vârâsem
a II-a (tu)
  • vâri
(să)
  • vâri
  • vârai
  • vârâși
  • vârâseși
a III-a (el, ea)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vâra
  • vârî
  • vârâse
plural I (noi)
  • vârâm
(să)
  • vârâm
  • vâram
  • vârârăm
  • vârâserăm
  • vârâsem
a II-a (voi)
  • vârâți
(să)
  • vârâți
  • vârați
  • vârârăți
  • vârâserăți
  • vârâseți
a III-a (ei, ele)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vârau
  • vârâ
  • vârâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

varisubstantiv masculin

  • 1. Cel mai mare dintre lemurieni, cu blană deasă, negru cu alb, în pădurile din nord-estul Madagascarului. MDN '00
etimologie:

var-oră, vari-osubstantiv masculin

  • 1. fizică Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. DEX '09
  • diferențiere Unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră. DN MDN '00
  • comentariu abreviere varh DEX '09
etimologie:

var, varisubstantiv masculin

  • 1. fizică Unitate de măsură pentru puterea reactivă. DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. DN
etimologie:
  • limba franceză limba engleză var DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • Nume dat de inginerul român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv). DN

văra, vărezverb

  • 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. DEX '09 DLRLC NODEX
    antonime: ierna
    • format_quote Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. DLRLC
    • format_quote Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • 1.1. rar A fi la căldură. DLRLC
      • format_quote Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna. DLRLC
etimologie:
  • vară DEX '09 DEX '98 NODEX

vârî, vârverb

  • 1. tranzitiv A face să intre înăuntru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: băga introduce antonime: scoate
    • format_quote Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. DLRLC
    • format_quote Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. DLRLC
    • format_quote Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. DLRLC
    • format_quote Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • 1.1. Împlânta, înfige. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. DLRLC
    • 1.2. A investi bani, capital. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: investi
      • format_quote A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. DLRLC
    • chat_bubble A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să priceapă bine un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat DEX '09
    • chat_bubble A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a sugera cuiva ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. DLRLC
    • chat_bubble A-și vârî (?) capul (?) sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie (?). DLRLC
    • chat_bubble A-și vârî nasul (?) în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și vârî (?) coada (?) (în ceva). DLRLC
    • chat_bubble A-și vârî (?) dracul (?) coada (?). DLRLC
    • chat_bubble A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. DLRLC
      • format_quote Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. DLRLC
    • chat_bubble A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: învrăjbi
      • format_quote Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. DLRLC
    • format_quote Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. DLRLC
    • chat_bubble A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205. DLRLC
    • chat_bubble A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a cauza cuiva supărări foarte mari. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
    • chat_bubble A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
      • format_quote Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. CREANGĂ, P. 121. DLRLC
      • format_quote Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
    • chat_bubble A vârî (?) (pe cineva) în (sau la) belea (?). DLRLC
    • chat_bubble A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. DLRLC
  • 3. reflexiv A se băga în... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: intra
    • format_quote Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. DLRLC
    • format_quote S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. DLRLC
    • format_quote Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. DLRLC
    • format_quote Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. DLRLC
    • 3.2. A se înghesui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. DLRLC
      • format_quote Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. DLRLC
      • chat_bubble A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. DLRLC
    • 3.3. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. DLRLC
      • format_quote Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28. DLRLC
    • chat_bubble A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic