3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livresc) Zadarnic, inutil, fără rost. Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba, fără rost. În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~.În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano

van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM.

*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van.

Van-Dyck (Antoniu) m. (cit. Van-daik), celebru pictor și gravor flamand; portretele sale sunt capodopere admirabile (1599-1641).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne

van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.

VAN adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Van, -a, -ă, -ea v. Ioan V B 4 și VII A 1.

Intrare: Van
nume propriu (I3)
  • Van
Intrare: van (adj.)
van1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • van
  • vanul
  • vanu‑
  • va
  • vana
plural
  • vani
  • vanii
  • vane
  • vanele
genitiv-dativ singular
  • van
  • vanului
  • vane
  • vanei
plural
  • vani
  • vanilor
  • vane
  • vanelor
vocativ singular
plural
Intrare: van (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • van
  • vanul
  • vanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • van
  • vanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

van (adj.)

  • 1. rar Fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inutil zadarnic (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31.
      surse: DLRLC
    • Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.
      surse: DLRLC
    • O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73.
      surse: DLRLC
    • Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În van = în zadar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degeaba 3 exemple
      exemple
      • În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81.
        surse: DLRLC
      • În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71.
        surse: DLRLC
      • În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care nu are un temei real.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: iluzoriu neîntemeiat 3 exemple
      exemple
      • Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64.
        surse: DLRLC
      • Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265.
        surse: DLRLC
      • Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.
        surse: DLRLC

etimologie:

van (s.n.)

  • 1. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse.
    surse: DN

etimologie: