3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

valent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~e, ~linte / Pl: ~nți, ~e / E: lat valens, -ntis, it valente] (Liv) 1 Viguros (1). 2 Curajos (1).

valent, -ă adj. Curajos, viteaz; puternic, brav. • pl. -ți, -te. /<it. valente, lat. valens, -ntis.

VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].

-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens)

*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valént adj. m., pl. valénți; f. sg. valéntă, pl. valénte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-VALENT „care valorează, valență”. ◊ L. valens „tare, puternic” > fr. -valent, germ. id., engl. id. > rom. -valent.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VALENT lat. Valens „puternic, viguros” 1. Ualint (Syn). 2. Olentie mold., 1656 (Sur X). 3. Alent împărat („Valens”), la Moxa. 4. Din ung. Bálint (Walint): Balint (Sd XV; 17 B II 349); -ele t. (AO XIII 428); -ești s (C Ștef); Balinți s.; Bălint (Ard; -escu (AO XII 383).

Intrare: Valent
Valent nume propriu
nume propriu (I3)
  • Valent
Intrare: valent (adj.)
valent (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valent
  • valentul
  • valentu‑
  • valentă
  • valenta
plural
  • valenți
  • valenții
  • valente
  • valentele
genitiv-dativ singular
  • valent
  • valentului
  • valente
  • valentei
plural
  • valenți
  • valenților
  • valente
  • valentelor
vocativ singular
plural
Intrare: valent (suf.)
valent (suf.)
sufix (I7-S)
  • valent
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)