2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.

vătămat, ~ă a [At: PRAV. 13 / V: (reg) băt~ / Pl: ~ați, ~e / E: vătăma] 1 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A cărui sănătate sau integritate corporală a fost afectată (din cauza unei boli, a unei răniri, a unei loviri etc.). 2 (Pop; spc) Bolnav de hernie (2) Si: (pop) boșorogit2 (1), surpat, (reg) vătămăturos. 3 (Fig) Care a suferit un necaz, un neajuns. 4 Care a suferit o pagubă Si: păgubit. 5 Prejudiciat moralmente Si: lezat. 6 Ofensat. 7 (D. bunuri materiale, obiecte etc.) Deteriorat2.

vătămat, -ă adj. (pop.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care a suferit un rău fizic, care a fost rănit, lovit. ◊ (subst.) I se va da ce va cere vătămatul. ♦ Spec. (subst.) Bolnav de hernie. 2 Care a suferit un neajuns, un prejudiciu; care a fost ofensat, lezat. Auzind minciunile, s-a simțit vătămat.(jur.) Parte vătămată v. parte. 3 Stricat, deteriorat; atins. • pl. -ți, -te. /v. vătăma.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Pop.) 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat2, deteriorat; atins. – V. vătăma.

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Popular) 1. Rănit; lovit; bolnav. E odată vătămată [măseaua], s-a isprăvit: picături de rădăcină de clește. CARAGIALE, O. I 187. ♦ Bolnav de hernie. ♦ Fig. Jignit, ofensat. Cînd au ajuns la dînsul, au început a-i spune că este în sat o fată, pe care n-o întrece nime din vorbă, măcar să fie cît de cuminte!Ce, măi? strigă boierul vătămat, de m-a întrece ea pe mine din cuvinte, să știți că eu oi lua-o de soție! SBIERA, P. 222. 2. Stricat; deteriorat.

vătămat a. 1. stricat: oastea vătămată AL.; 2. fig. lezat: parte vătămată; 3. atins de hernie.

vătămát, -ă adj. (d. vatăm). Rănit orĭ îmbolnăvit: vită vătămată. Stricat, deteriorat, avariat: corabie vătămată (vechĭ: oaste vătămată). Fig. Lovit, păgubit: interese vătămate. V. lezat.

VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare.

vătăma [At: PSALT. HUR. 37v/10 / V: (reg) băt~ / Pzi: vatăm, (reg) vătam, vătăm, vătămez, 2 (reg) vatemi, vatimi, vațemi, vațimi, vătami, vătămi, vătămezi, vetimi, vețimi / Cj și: 3 (reg) să vateme, să vatime, să vătame, să vătăme, să vătămeze, să veteme, să vetime / E: ml victimare] 1 vt A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri etc.). 2 vt (Înv; fig) A perverti. 3 vr (Înv; fig) A se simți îndurerat. 4 vr (Pop; spc) A se îmbolnăvi de hernie (2) Si: (pop) a se boșorogi (2), a se surpa. 5 vt (Fig) A pricinui (cuiva) neplăceri, necazuri Si: a negăji, a supăra. 6 vt (Fig) A produce daune materiale cuiva Si: a păgubi, a prejudicia. 7 vt (Fig) A aduce cuiva prejudicii morale Si: a leza, a prejudicia. 8 vt (Fig) A ofensa. 9 vt A încălca un precept, o normă etc. 10 vt A deteriora (un bun, un obiect). 11-12 vtr (Îvr; în textele religioase; cu determinări introduse prin pp „din”, „de”) A (se) abate de la…

vătăma vb. I. 1 tr. A dăuna sănătății, integrității corporale (producînd suferințe, boli, răniri); a afecta starea sănătății cuiva. ◊ (cu compl. „sănătatea”) Sînt în ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor (I. ION.). ◊ (cu compl. introduse prin prep. „la”) Bolovanul l-a vătămat pe copil la picior.(absol.) E ușor de știut dacă frigul vatămă sau nu.(refl. pas.) Ochii pot să se vatăme de soarele prea puternic. ◊ (refl. recipr.) Aci se făcu o mare ucidere și o parte și alta se purta cu bărbăție și se vătamara greu (BĂLC.). ◊ (refl.) Omul... are un trup care ușor se poate vătăma (PETROV.). 2 refl. Spec. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. 3 tr. Fig. A cauza, a pricinui cuiva pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, aleza (pe cineva sau ceva) (moralmente). Libertatea este acolo unde tot omul poate să facă tot ceea ce nu vatămă pe altul (BOLL.). ◊ (absol.) Să puie frîu dorinței lor d-a vătăma (BARO.). ◊ (intr.) N-am pus cu știință asemenea iscălitură pentru a vătăma stăpînului meu (SADOV.). ◊ Ext. Adunarea rea vatămă obiceiuri bune (D. GOL.). 4 tr. (compl. indică bunuri materiale, obiecte etc.) A cauza, a produce pagube, daune (foarte mari); a strica, a deteriora, a avaria. 5 tr., refl. (înv.) A încălca, a nesocoti; a (se) abate de la... Te vătămaș de Dumnezău (DOC.). • prez.ind. vatăm, (reg) vătăm. /lat. victimare.

VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare.

VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I. Tranz. (Popular) 1. A ruina sănătatea cuiva, a dăuna sănătății (producînd boli, răniri); fig. a face rău, a cauza neajunsuri. În această împrejurare ne poate mai mult vătăma decît a ne ajuta. GHICA, A. 425. Ferească dumnezeu de surzi, că-ți vatămI pieptul. ALECSANDRI, T. 659. Sînt în ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor. I. IONESCU, la TDRG. Libertatea este acolo unde tot omul poate să facă tot ceea ce nu vatămă pe altul. BOLLIAC, O. 260. ◊ Refl. reciproc. Aci se făcu o mare ucidere, căci, fiind punctul principal al bătăii, și o parte și alta se purtau cu bărbăție și se vătămară greu. BĂLCESCU, O. II 245. ♦ Refl. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A aduce pagube, stricăciuni; a strica. Paserile stricătoare să nu vatăme sămănăturile. ȘEZ. III 120.

A VĂTĂMÁ vátăm tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a răni. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a răni; a traumatiza; a leza. /<lat. victimare

A SE VĂTĂMÁ mă vátăm intranz. A se îmbolnăvi de hernie. /<lat. victimare

vătămà v. 1. a răni; 2. fig. a face rău, a aduce pagubă. [Macedo-rom. vătămà, a ucide = lat. VICTIMARE, a înjunghia].

2) vátăm, a vătămá v. tr. (lat. vĭctĭmo, -áre, a jertfi, d. vĭctĭma, victimă, trecînd pin formele *vétem, *veátem, vătăm, ca vitta, *veată, bată ș. a. – Vatăm, vatămĭ, vatămă; să vatăme și vateme). Rănesc saŭ îmbolnăvesc: alergătura a vătămat calu, frigu a vătămat pomiĭ. Deteriorez, avariez, stric: cĭocnirea a vătămat corabia. Fam. Aduc pagubă: nu vătăma vecinu! V. lezez și ruinez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme

vătămá vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 sg. și pl. vátămă; conj. prez. 3 sg. și pl. vátăme

arată toate definițiile

Intrare: vătămat
vătămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătămat
  • vătămatul
  • vătămatu‑
  • vătăma
  • vătămata
plural
  • vătămați
  • vătămații
  • vătămate
  • vătămatele
genitiv-dativ singular
  • vătămat
  • vătămatului
  • vătămate
  • vătămatei
plural
  • vătămați
  • vătămaților
  • vătămate
  • vătămatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vătăma
verb (VT19.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătăma
  • vătămare
  • vătămat
  • vătămatu‑
  • vătămând
  • vătămându‑
singular plural
  • vatămă
  • vătămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vatăm
(să)
  • vatăm
  • vătămam
  • vătămai
  • vătămasem
a II-a (tu)
  • vatămi
(să)
  • vatămi
  • vătămai
  • vătămași
  • vătămaseși
a III-a (el, ea)
  • vatămă
(să)
  • vatăme
  • vătăma
  • vătămă
  • vătămase
plural I (noi)
  • vătămăm
(să)
  • vătămăm
  • vătămam
  • vătămarăm
  • vătămaserăm
  • vătămasem
a II-a (voi)
  • vătămați
(să)
  • vătămați
  • vătămați
  • vătămarăți
  • vătămaserăți
  • vătămaseți
a III-a (ei, ele)
  • vatămă
(să)
  • vatăme
  • vătămau
  • vătăma
  • vătămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătămat

etimologie:

  • vezi vătăma
    surse: DEX '98 DEX '09

vătăma

  • 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răni attach_file 5 exemple
    exemple
    • În această împrejurare ne poate mai mult vătăma decît a ne ajuta. GHICA, A. 425.
      surse: DLRLC
    • Ferească dumnezeu de surzi, că-ți vatămI pieptul. ALECSANDRI, T. 659.
      surse: DLRLC
    • Sînt în ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor. I. IONESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Libertatea este acolo unde tot omul poate să facă tot ceea ce nu vatămă pe altul. BOLLIAC, O. 260.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Aci se făcu o mare ucidere, căci, fiind punctul principal al bătăii, și o parte și alta se purtau cu bărbăție și se vătămară greu. BĂLCESCU, O. II 245.
      surse: DLRLC
  • 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge (moralmente).
    exemple
    • Paserile stricătoare să nu vatăme sămănăturile. ȘEZ. III 120.
      surse: DLRLC

etimologie: