vătămat, -ă adj. (pop.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care a suferit un rău fizic, care a fost rănit, lovit. ◊ (subst.) I se va da ce va cere vătămatul. ♦ Spec. (subst.) Bolnav de hernie. 2 Care a suferit un neajuns, un prejudiciu; care a fost ofensat, lezat. Auzind minciunile, s-a simțit vătămat. ◊ (jur.) Parte vătămată v. parte. 3 Stricat, deteriorat; atins. • pl. -ți, -te. /v. vătăma.