VĂTĂMAT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Popular) 1. Rănit; lovit; bolnav. E odată vătămată [măseaua], s-a isprăvit: picături de rădăcină de clește. CARAGIALE, O. I 187. ♦ Bolnav de hernie. ♦ Fig. Jignit, ofensat. Cînd au ajuns la dînsul, au început a-i spune că este în sat o fată, pe care n-o întrece nime din vorbă, măcar să fie cît de cuminte! – Ce, măi? strigă boierul vătămat, de m-a întrece ea pe mine din cuvinte, să știți că eu oi lua-o de soție! SBIERA, P. 222. 2. Stricat; deteriorat.