16 definiții pentru vătăman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.

vătăman sm [At: (a. 1422) cf DERS / V: vatam~ / Pl: ~i / E: vsl ватаманъ, pn wataman] 1 (În epoca feudală, în Moldova) Conducător al unui sat liber sau al unei cete de săteni liberi, devenit, uneori reprezentant al stăpânului feudal în satele aservite. 2 (Mai târziu, în administrația rurală din Moldova) Slujbaș la primărie însărcinat, mai ales, cu strângerea dărilor și a impozitelor. 3 (Mol; îe) A ședea (uitată) ca fata ~ului A-și irosi timpul, uitând de griji, de obligații. 4 (Iuz) Aprod (la o instituție). 5 (Iuz) Om de serviciu la o școală. 6 (Rar) Conducător (1).

vătăman s.m. (în Ev. Med., în Mold.) 1 Conducător al obștii dintr-un sat liber, devenit, uneori, reprezentant al proprietarului feudal în satele aservite, însărcinat cu controlul și cu executarea obligațiilor locuitorilor satului față de acesta. ♦ (în administrația rurală) Slujbaș la primărie însărcinat, mai ales, cu strîngerea dărilor și a impozitelor. 2 (arh.) Căpetenie, conducător. Vatamanul acelor neguțători... asculta cu luare-aminte aceste lămuriri (SADOV.). • pl. -i. și vataman s.m. /<sl. veche ватаманъ, pol. wataman.

VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.

VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (Învechit) Conducătorul unui sat (aparținînd domnitorului), ajutor al vornicului, însărcinat cu strîngerea dărilor. Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vătămani cu porunca. DELAVRANCEA, O. II 245. Vornicul Nic’ a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili, se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. Tu, pîntece... nu te-i mai sătura Cum nu se satură iadul De strîns ispravnici... popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.

VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. /< pol. wataman, ucr. vataman

VĂTĂMAN s.m. (Mold.) Reprezentant al stăpînului feudal în satele aservite. A: Au scris cărți pe la stăpînii satelor și pe la vornicei și pe la vătămani, să-i scoală pe toți la rumte. NECULCE. // C: Vĕteman. AC, 377. Etimologie: pol. wataman, ucr. vataman. Cf. p î r c ă l a b.

vătăman m. Mold. sătean fruntaș, ajutor de primar (într’un sat): paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. [Rut. VATMANŬ, căpitan (v. ataman)].

vătămán și vatamán m. (rut. vatamăan. V. hatman și ataman). Mold. Vechĭ. Șef de sat (jude) numit orĭ ales (V. cneaz). Azĭ. Fig. A ședea ca fata vatamanuluĭ, a ședea bimbașa, a huzuri, a nu lucra nimic. Maĭ pe urmă. Ajutor de primar rural. Vătăjel. Servitor pe la autoritățĭ (aprod) orĭ pe la școale (pedel). V. pasnic 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătămán s. m., pl. vătămáni

vătămán s. m., pl. vătămáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTĂMÁN s. vătășel, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.)

VĂTĂMAN s. vătășel, vornicel. (~ era ajutorul vornicului la sate.)[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vatăman LauraGellner
Intrare: vătăman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătăman
  • vătămanul
  • vătămanu‑
plural
  • vătămani
  • vătămanii
genitiv-dativ singular
  • vătăman
  • vătămanului
plural
  • vătămani
  • vătămanilor
vocativ singular
  • vătămanule
  • vătămane
plural
  • vătămanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătăman în Evul Mediu Moldova

  • 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vătămani cu porunca. DELAVRANCEA, O. II 245.
      surse: DLRLC
    • Vornicul Nic’ a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili, se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8.
      surse: DLRLC
    • Tu, pîntece... nu te-i mai sătura Cum nu se satură iadul De strîns ispravnici... popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Conducătorul unui sat (aparținând domnitorului), ajutor al vornicului, însărcinat cu strângerea dărilor.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie: