vătăman s.m. (în Ev. Med., în Mold.) 1 Conducător al obștii dintr-un sat liber, devenit, uneori, reprezentant al proprietarului feudal în satele aservite, însărcinat cu controlul și cu executarea obligațiilor locuitorilor satului față de acesta. ♦ (în administrația rurală) Slujbaș la primărie însărcinat, mai ales, cu strîngerea dărilor și a impozitelor. 2 (arh.) Căpetenie, conducător. Vatamanul acelor neguțători... asculta cu luare-aminte aceste lămuriri (SADOV.). • pl. -i. și vataman s.m. /<sl. veche ватаманъ, pol. wataman.