VĂTĂMAN s.m. (Mold.) Reprezentant al stăpînului feudal în satele aservite. A: Au scris cărți pe la stăpînii satelor și pe la vornicei și pe la vătămani, să-i scoală pe toți la rumte. NECULCE. // C: Vĕteman. AC, 377. Etimologie: pol. wataman, ucr. vataman. Cf. p î r c ă l a b.