3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2). – V. văra.

vărat2, ~ă a [At: DR XI, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: vară, (2, 3) prin figură etimologică] 1 (În colinde și plugușoare; csnp) Văratic (13) . 2 (În colinde; d. vară) Călduroasă (2). 3 (În colinde; d. vară) Favorabilă muncilor agricole.

vărat1 sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ? / E: văra] 1 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara până toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte Si: văratic (14), (îdt) vărare. 2 Taxă care se plătea pentru văratul1 (1) oilor sau al vitelor pe timpul unui sezon de pășunat Si: văratic (16).

vărat s.n. 1 Faptul de a văra cu animalele (la munte). 2 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic. • /v. văra.

VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.

VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.

VĂRÁT1 s. n. 1. Faptul de a văra; ținerea vitelor vara la pășune. (Cu pronunțare regională) Oamenii se adunase... să se sfătuiască pentru varatul vitelor. ȘEZ. VII 105. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul vitelor, vara. Se plătește văratul numai al unui cap de vită cu un galben. I. IONESCU, P. 294.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vârau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: vărat (adj.)
vărat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărat
  • văratul
  • văratu‑
  • văra
  • vărata
plural
  • vărați
  • vărații
  • vărate
  • văratele
genitiv-dativ singular
  • vărat
  • văratului
  • vărate
  • văratei
plural
  • vărați
  • văraților
  • vărate
  • văratelor
vocativ singular
plural
Intrare: vărat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărat
  • văratul
  • văratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vărat
  • văratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vărat (adj.)

  • 1. Mai ales în colinde și urături de anul nou:
    exemple
    • Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244.
      surse: DLRLC
    • Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

vărat (s.n.)

etimologie:

  • vezi văra
    surse: DEX '09 DEX '98

văra

  • 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: ierna attach_file 2 exemple
    exemple
    • Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63.
      surse: DLRLC
    • Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar A fi la căldură.
      exemple
      • Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vară
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX