3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2). – V. văra.

vărat2, ~ă a [At: DR XI, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: vară, (2, 3) prin figură etimologică] 1 (În colinde și plugușoare; csnp) Văratic (13) . 2 (În colinde; d. vară) Călduroasă (2). 3 (În colinde; d. vară) Favorabilă muncilor agricole.

vărat1 sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ? / E: văra] 1 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara până toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte Si: văratic (14), (îdt) vărare. 2 Taxă care se plătea pentru văratul1 (1) oilor sau al vitelor pe timpul unui sezon de pășunat Si: văratic (16).

vărat s.n. 1 Faptul de a văra cu animalele (la munte). 2 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic. • /v. văra.

VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.

VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.

VĂRÁT1 s. n. 1. Faptul de a văra; ținerea vitelor vara la pășune. (Cu pronunțare regională) Oamenii se adunase... să se sfătuiască pentru varatul vitelor. ȘEZ. VII 105. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul vitelor, vara. Se plătește văratul numai al unui cap de vită cu un galben. I. IONESCU, P. 294.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vârau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 vărea; conj. prez. 1 sg. să vărez, 3 să văreze

văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 vărea

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vărá, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).

vărá, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).

Intrare: vărat (adj.)
vărat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărat
  • văratul
  • văratu‑
  • văra
  • vărata
plural
  • vărați
  • vărații
  • vărate
  • văratele
genitiv-dativ singular
  • vărat
  • văratului
  • vărate
  • văratei
plural
  • vărați
  • văraților
  • vărate
  • văratelor
vocativ singular
plural
Intrare: vărat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărat
  • văratul
  • văratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vărat
  • văratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vărat, văraadjectiv

  • 1. Mai ales în colinde și urături de anul nou: călduros. DLRLC
    sinonime: călduros
    • format_quote Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. DLRLC
    • format_quote Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141. DLRLC

văratsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a văra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: iernat
    • format_quote cu pronunțare regională Oamenii se adunase... să se sfătuiască pentru varatul vitelor. ȘEZ. VII 105. DLRLC
  • 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic. DEX '09 DLRLC
    sinonime: văratic
    • format_quote Se plătește văratul numai al unui cap de vită cu un galben. I. IONESCU, P. 294. DLRLC
etimologie:
  • vezi văra DEX '09 DEX '98

văra, vărezverb

  • 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. DEX '09 DLRLC NODEX
    antonime: ierna
    • format_quote Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. DLRLC
    • format_quote Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • 1.1. rar A fi la căldură. DLRLC
      • format_quote Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna. DLRLC
etimologie:
  • vară DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.