12 definiții pentru rodnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rodnic, a [At: (a. 1661) GCR I, 178/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: rod1 + -nic] 1 (D. pământ, ținuturi, țări) Fertil (1). 2 (D. perioade de timp) în care se obțin recolte bogate Si: roditor (5). 3 (D. ploaie) Care face să se producă (mult) rod1 (1) 4 (Îvr; d. plante) Roditor (1) 5 (Fig) Care aduce câștig mare Si: folositor (1), productiv, rentabil, roditor (9). 6 (Înv; d. oameni) Prolific.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.

RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic

ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. ródnică, pl. ródnice

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.

rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.

RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.)

Intrare: rodnic
rodnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodnic
  • rodnicul
  • rodnicu‑
  • rodnică
  • rodnica
plural
  • rodnici
  • rodnicii
  • rodnice
  • rodnicele
genitiv-dativ singular
  • rodnic
  • rodnicului
  • rodnice
  • rodnicei
plural
  • rodnici
  • rodnicilor
  • rodnice
  • rodnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)