8 definiții pentru iernat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. – V. ierna.

IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. – V. ierna.

iernat1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 236/20 / V: er~ / Pl: ~uri / E: ierna] 1-3 Iernare (1-3). 4 Hibernare.

IERNÁT s. n. Faptul de a ierna; (rar, în legătură cu obiecte) punere la adăpost în timpul iernii. Este o pricină cu niște oi, care au trecut la iernat astă-toamnă. SADOVEANU, B. 163. Niște sclavi care ochiseră o barcă mare trasă la iernat m-au chemat să fug cu ei. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Ninge sus la munte – Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte. IOSIF, P. 52.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iernát s. n. (sil. ie-), pl. iernáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERNÁT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ul oilor.)

IERNAT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ oilor.)

Intrare: iernat (s.n.)
iernat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iernat
  • iernatul
  • iernatu‑
plural
  • iernaturi
  • iernaturile
genitiv-dativ singular
  • iernat
  • iernatului
plural
  • iernaturi
  • iernaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iernat (s.n.)

  • 1. Faptul de a ierna.
    exemple
    • Este o pricină cu niște oi, care au trecut la iernat astă-toamnă. SADOVEANU, B. 163.
      surse: DLRLC
    • Niște sclavi care ochiseră o barcă mare trasă la iernat m-au chemat să fug cu ei. CAMIL PETRESCU, T. II 180.
      surse: DLRLC
    • Ninge sus la munte – Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte. IOSIF, P. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ierna
    surse: DEX '98 DEX '09