20 de definiții pentru văratic (s.n.)
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂRATIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: văratec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
văratic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ~tec a, sn / Pl: ~ici, ~ice / E: vară + -atic; 14-18 cf și văra] 1 a Care ține de vară (1) Si: estival (3), (îvr) văros2 (1). 2 a Caracteristic verii (1) Si: estival (1), (îvr) văros2 (2). 3 a Care se manifestă vara (1) Si: estival, (îvr) văros2 (3). 4 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este adecvat verii (1). 5 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Comunicativ (1). 6 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Prietenos. 7 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Vioi (4). 8 a (Îe; îf văratec) A fi ~tec de gură A fi vorbăreț. 9 a (D. plante) Care ajunge la maturitate în timpul verii (1). 10 a (D. plante) Care face fructe timpurii. 11 a (D. unele varietăți de fructe) Care se coace vara (1) (de timpuriu) Si: (reg) oarzăn, orzaștin, orzatic, pârgav, pârgaviț, timpuriu. 12 a (Reg; d. vaci) Care fată înainte de termen. 13 a (Trs; Olt; d. locuri) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare de timpuriu Si: (reg) văros2 (4), (pbl) vărat2 (1). 14 sn Vărat1 (1). 15 sn (Spc) Loc favorabil pășunatului, mai ales la munte, pe care sunt ținute animalele erbivore, mai ales oile, de primăvara până toamna. 16 sn Vărat1 (2). 17 sn (D. păsările migratoare) Petrecere a verii, într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 18 sn Loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc., în care își petrec vara păsările migratoare și peștii migratori.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văratic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care ține de vară, care este specific verii; care se manifestă vara. Cerul mai mult senin, dar cu averse văratece (TUD.). 2 (despre plante) Care se dezvoltă, ajunge la maturitate în timpul verii. ♦ (mai ales despre fructe) Care se coace vara; timpuriu. 3 (reg.) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare timpuriu. II s.n. 1 Locul unde sînt duse oile vara la pășunat. 2 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara pînă toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 Perioadă din timpul verii cînd oile sau alte animale sînt ținute în pădure sau în braniște. 4 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat. • pl. -ci, -ce. și văratec, -ă adj., s.n. /vară + -atic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂRATIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: văratec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂRATIC1 s. n. 1. Ședere a animalelor, în timpul verii, într-un loc prielnic; locul ales pentru aceasta. Era vremea întoarcerii la văratic. SADOVEANU, A. L. 134. (Cu pronunțare regională) În Tașaul... intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul, vitelor în timpul verii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂRATIC2 ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VĂRATEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂRATEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
văratec, ~ă a, sn vz văratic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văratec, -ă adj., s.n. v. văratic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
văratic2 (pop.) s. n., pl. văratice (dar: Văratec (localitate) s. n.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văratic2 (pop.) s. n., pl. văratice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văratic s. n., pl. văratice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văratic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
văratic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂRATIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ul oilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*VĂRATIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ oilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
văratec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ♦ (top.) Văratec, mlaștină situată în Munții Lăpușului, la 1.300 m alt., în apropierea Vf. Văratec (Timur, 2007: 33); Văratec, vf. (1.357 m) în Munții Lăpușului. – Cf. văratic (< vară + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văratec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. Văratec, vârf (1358 m.) în M-ții Lăpușului. – Din vară + -tec.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: NODEX | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
văratic, văraticesubstantiv neutru
- 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Era vremea întoarcerii la văratic. SADOVEANU, A. L. 134. DLRLC
- În Tașaul... intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8. DLRLC
-
- sinonime: vărat
etimologie:
- Vară + sufix -atic. DEX '09 DEX '98 NODEX