2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂLVĂTÁIE s. f. v. vâlvătaie.

VĂLVĂTÁIE s. f. v. vâlvătaie.

vălvătaie s.f. v. vîlvătaie.

VĂLVĂTÁIE s. f. v. vîlvătaie.

vălvătaie f. flacără mare. [V. vălvoare, influențat de sinonimul bobotaie].

VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie.Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).[1] modificată

  1. [1] În original vâltoare, care nu are un astfel de sens și nu e consemnat de alte dicționare. — gall

VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie.

VÂLVOTÁIE s. f. v. vâlvătaie.

vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă, învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă1 (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg) bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob) vâlvotă. 2 (Pex) Foc violent și mistuitor (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (2), (rar) vâlvorare (2), pârjol. 3 (Îla) De ~ (sau ~tăi) Dogoritor. 4 (Îal) Roșu aprins (ca focul). 5 (Îlav) În ~tăi Cu flăcări mari și dogoritoare. 6 Fascicul de lumină. 7 Lumină strălucitoare. 8 (Fig) Ardoare (1). 8 Sentiment puternic (și chinuitor). 9 Intensitate.

VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie.Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie). modificată

  1. În original vâltoare, care nu are un astfel de sens și nu e consemnat de alte dicționare. — gall

VÎLVĂTÁIE, vîlvătăi, s. f. Flacără, pară înaltă de foc; bobotaie, vîlvoare, pălălaie. Ciocanele fierarului, în scînteile spulberate de vîlvătăi, parcă băteau tactul melodiilor sălbatice. SADOVEANU, O. I 388. Colo cătră sară Strașina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. GOGA, C. P. 75. Isprăvnicelul îngrijise de un foc ce ardea cu vîlvătăi și care făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11. – Variante: vălvătáie (BENIUC, V. 92, SADOVEANU, Î. A. 58), vîlvotáie (ISPIRESCU, L. 347) s. f.

VÂLVĂTÁIE vâlvătăi f. Foc mare, cu văpăi; vâlvoare; pălălaie. [G.-D. vâlvătăii] /Din vâlvă

vîlvătáĭe și -otáĭe f., pl. ăĭ (d. vîlvă și -táĭe din bobotaĭe). Vest. Bobotaĭe, pălălaĭe, bîlbără, mare flacără.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi

vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂLVĂTÁIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vâlvaie, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

VÎLVĂTAIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Intrare: vălvătaie
vălvătaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâlvătaie
vâlvătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvătaie
  • vâlvătaia
plural
  • vâlvătăi
  • vâlvătăile
genitiv-dativ singular
  • vâlvătăi
  • vâlvătăii
plural
  • vâlvătăi
  • vâlvătăilor
vocativ singular
plural
vălvătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălvătaie
  • vălvătaia
plural
  • vălvătăi
  • vălvătăile
genitiv-dativ singular
  • vălvătăi
  • vălvătăii
plural
  • vălvătăi
  • vălvătăilor
vocativ singular
plural
vâlvotaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvotaie
  • vâlvotaia
plural
  • vâlvotăi
  • vâlvotăile
genitiv-dativ singular
  • vâlvotăi
  • vâlvotăii
plural
  • vâlvotăi
  • vâlvotăilor
vocativ singular
plural

vâlvătaie vălvătaie vâlvotaie

  • 1. Flacără mare.
    exemple
    • Ciocanele fierarului, în scînteile spulberate de vîlvătăi, parcă băteau tactul melodiilor sălbatice. SADOVEANU, O. I 388.
      surse: DLRLC
    • Colo cătră sară Strașina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. GOGA, C. P. 75.
      surse: DLRLC
    • Isprăvnicelul îngrijise de un foc ce ardea cu vîlvătăi și care făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vâlvă (după pălălaie, bobotaie).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX