11 definiții pentru bobotaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobotáie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130/22 / Pl: ~tăi / E: bobot + -aie] 1 (Reg) Vâlvătaie. 2 (Mun; Olt) Foc mic pe care-l fac copiii la începutul primăverii. 3 (Fig) Înfierbântare.

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. Flacără mare; vîlvătaie, vîlvoare. Pe dealul Tăurenilor se vedea bobotaia focurilor de la tîrlă. DAN, U. 52. Cu atita am noroc Că nu stau de fel în loc, Că m-aș aprinde de tot Ș-aș arde cu bobotaie, Ca și-o giradă de paie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 339.

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Flacără mare; vâlvătaie. – Din bobot + suf. -aie

bobotaie f. Tr. flacără mare, flăcăraie. [V. boboti].

bobotáĭe f. pl. ăĭ (d. bobotesc, cu suf. aĭe). Trans. Olt. Flacără mare, pălălaĭe, vîlvătaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotáie s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotăii; pl. bobotăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOBOTÁIE s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.

bobotaie s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂLAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE.

Intrare: bobotaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobotaie
  • bobotaia
plural
  • bobotăi
  • bobotăile
genitiv-dativ singular
  • bobotăi
  • bobotăii
plural
  • bobotăi
  • bobotăilor
vocativ singular
plural

bobotaie

etimologie:

  • Bobot + sufix -aie.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • contaminare bobot și [vâlvă]taie
    surse: DEX '09 DEX '98