vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă, învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă¹ (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg) bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob) vâlvotă. 2 (Pex) Foc violent și mistuitor (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (2), (rar) vâlvorare (2), pârjol. 3 (Îla) De ~ (sau ~tăi) Dogoritor. 4 (Îal) Roșu aprins (ca focul). 5 (Îlav) În ~tăi Cu flăcări mari și dogoritoare. 6 Fascicul de lumină. 7 Lumină strălucitoare. 8 (Fig) Ardoare (1). 8 Sentiment puternic (și chinuitor). 9 Intensitate.