2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălătucire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: vălătuci] (Rar) Vălătuceală (1).

VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.

VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.

vălătuci [At: CIHAC, II, 444 / Pzi: ~ucesc / E: vălătuc, (4-6) cf vălmătici] 1 vt A face sul Si: a înfășura, a învălătuci. 2 (Pop) A acoperi cu vălătuci (10) scheletul de lemn al unor construcții. 3 vt (Reg) A tăvălugi. 4 vr (Reg; fig) A se învălmăși. 5 vr A se zăpăci. 6 vr A se năuci.

vălătuci vb. IV. tr. 1 A face sul un material flexibil, a înfășură. ◊ Analog. (refl.) O limbă de flacără țîșni foarte sus împreună cu un fum negru care se vălătucea (POPOV.). 2 A acoperi cu vălătuci pereții unei case țărănești din vălătuci. • prez.ind. -esc. /v. vălătuc.

VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A lucra o construcție din vălătuci. Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi muget moale. SADOVEANU, O. VIII 88.

vălătucì v. 1. a da cu vălătucul; 2. a clădi cu vălătuci: bordeie vălătucite și lipite ISP.

vălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, învălătucesc: a vălătuci o foaĭe. Dreg cu vălătucĭ: bordeĭ vălătucit. V. tăvălucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vălătucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 să vălătuceáscă

vălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucésc, imperf. 3 sg. vălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălătuceáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vălătucí, vălătucésc, vb. IV (reg.) 1. a clădi pereții unei case țărănești din vălătuci. 2. a da cu tăvălugul.

Intrare: vălătucire
vălătucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălătucire
  • vălătucirea
plural
  • vălătuciri
  • vălătucirile
genitiv-dativ singular
  • vălătuciri
  • vălătucirii
plural
  • vălătuciri
  • vălătucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălătuci
  • vălătucire
  • vălătucit
  • vălătucitu‑
  • vălătucind
  • vălătucindu‑
singular plural
  • vălătucește
  • vălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălătucesc
(să)
  • vălătucesc
  • vălătuceam
  • vălătucii
  • vălătucisem
a II-a (tu)
  • vălătucești
(să)
  • vălătucești
  • vălătuceai
  • vălătuciși
  • vălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • vălătucește
(să)
  • vălătucească
  • vălătucea
  • vălătuci
  • vălătucise
plural I (noi)
  • vălătucim
(să)
  • vălătucim
  • vălătuceam
  • vălătucirăm
  • vălătuciserăm
  • vălătucisem
a II-a (voi)
  • vălătuciți
(să)
  • vălătuciți
  • vălătuceați
  • vălătucirăți
  • vălătuciserăți
  • vălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • vălătucesc
(să)
  • vălătucească
  • vălătuceau
  • vălătuci
  • vălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălătuci

  • 1. A clădi pereți din vălătuci (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi muget moale. SADOVEANU, O. VIII 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vălătuc
    surse: DEX '09 DEX '98