opțiuni
  • info

10 definiții pentru vălătuci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂLĂTUCI, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.

VĂLĂTUCI, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.

vălătuci [At: CIHAC, II, 444 / Pzi: ~ucesc / E: vălătuc, (4-6) cf vălmătici] 1 vt A face sul Si: a înfășura, a învălătuci. 2 (Pop) A acoperi cu vălătuci (10) scheletul de lemn al unor construcții. 3 vt (Reg) A tăvălugi. 4 vr (Reg; fig) A se învălmăși. 5 vr A se zăpăci. 6 vr A se năuci.

vălătuci vb. IV. tr. 1 A face sul un material flexibil, a înfășură. ◊ Analog. (refl.) O limbă de flacără țîșni foarte sus împreună cu un fum negru care se vălătucea (POPOV.). 2 A acoperi cu vălătuci pereții unei case țărănești din vălătuci. • prez.ind. -esc. /v. vălătuc.

VĂLĂTUCI, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A lucra o construcție din vălătuci. Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi muget moale. SADOVEANU, O. VIII 88.

vălătucì v. 1. a da cu vălătucul; 2. a clădi cu vălătuci: bordeie vălătucite și lipite ISP.

vălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, învălătucesc: a vălătuci o foaĭe. Dreg cu vălătucĭ: bordeĭ vălătucit. V. tăvălucesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vălătuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucesc, 3 sg. vălătucește, imperf. 1 vălătuceam; conj. prez. 1 sg. să vălătucesc, 3 să vălătucească

vălătuci (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucesc, imperf. 3 sg. vălătucea; conj. prez. 3 să vălătucească

vălătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucesc, imperf. 3 sg. vălătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. vălătucească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vălătuci, vălătucesc, vb. IV (reg.) 1. a clădi pereții unei case țărănești din vălătuci. 2. a da cu tăvălugul.

Intrare: vălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălătuci
  • vălătucire
  • vălătucit
  • vălătucitu‑
  • vălătucind
  • vălătucindu‑
 singular plural
  • vălătucește
  • vălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălătucesc
 (să)
  • vălătucesc
  • vălătuceam
  • vălătucii
  • vălătucisem
a II-a (tu)
  • vălătucești
 (să)
  • vălătucești
  • vălătuceai
  • vălătuciși
  • vălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • vălătucește
 (să)
  • vălătucească
  • vălătucea
  • vălătuci
  • vălătucise
plural I (noi)
  • vălătucim
 (să)
  • vălătucim
  • vălătuceam
  • vălătucirăm
  • vălătuciserăm
  • vălătucisem
a II-a (voi)
  • vălătuciți
 (să)
  • vălătuciți
  • vălătuceați
  • vălătucirăți
  • vălătuciserăți
  • vălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • vălătucesc
 (să)
  • vălătucească
  • vălătuceau
  • vălătuciră
  • vălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vălătuci, vălătucescverb

  • 1. A clădi pereți din vălătuci (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi muget moale. SADOVEANU, O. VIII 88. DLRLC
etimologie:
  • vălătuc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.